CSJ. Decizia nr. 2668/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2668/2003
Dosar nr. 1141/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 499 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Botoşani a fost condamnat inculpatul S.G.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., la 6 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 3 noiembrie 2002.
Instanţa a luat act că partea vătămată B.M.O. nu a solicitat despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în fapt că, în seara de 2 noiembrie 2002, partea vătămată a consumat băuturi alcoolice la un bar din comuna Vlădeni, satul Brehuieşti, judeţul Botoşani, a fost urmărit pe stradă după plecarea din local de către inculpat, care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele şi i-a sustras din buzunar suma de 620.000 lei.
Ca urmare, persoanei vătămate i-au fost produse leziuni pentru care, conform actului medico-legal din dosar, au fost stabilite ca necesare pentru vindecare 14-15 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declaraţiei persoanei vătămate, a declaraţiilor martorilor C.M., T.I., D.G., D.M., G.G., S.V., P.A., T.M. şi P.C., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia penală nr. 52 din 17 februarie 2003 a respins apelul declarat de inculpatul S.G.C., considerând nefondată critica formulată, în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
Astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că sancţiunea a fost stabilită, în raport de pericolul social al faptei şi persoana infractorului, spre minimul legal şi că nu există motive de reducere a cuantumului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul S.G.C., care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa a fost just individualizată solicitând reducerea ei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele, reţinând în mod corect vinovăţia inculpatului, în săvârşirea în noaptea de 2 noiembrie 2002, în loc public, a infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., au aplicat acestuia pedeapsa de 6 ani închisoare, individualizată justificat înspre minimul legal, având în vedere potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei şi persoana inculpatului care nu poseda antecedente penale, este la o vârstă tânără, a dovedit sinceritate pe parcursul întregului proces şi a manifestat regret pentru actele de violenţă şi deposedare săvârşite.
Această pedeapsă este de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea generală şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate cerinţele textelor legale arătate, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei aplicate astfel cum s-a solicitat de recurentul inculpat.
Întrucât critica din recurs este neîntemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat, recursul inculpatului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2002 la 4 iunie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.C. împotriva deciziei penale nr. 52 din 17 februarie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 3 noiembrie 2002 la 4 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2654/2003. Penal. Plângere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2675/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
