CSJ. Decizia nr. 2760/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2760/2003
Dosar nr.1427/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 627 din 13 decembrie 2002, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul M.T. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi în condiţiile art. 64 şi art. 71 din acelaşi cod.
A fost dedusă prevenţia şi menţinută starea de arest a inculpatului.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă D.V.E. şi la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în data de 17 august 2002, inculpatul M.T. după ce a ameninţat cu un cuţit doi muncitori de la ferma din localitatea Sinpaul, jud. Cluj a sustras doi saci cu furaje, pe care ulterior i-a vândut martorului F.I.
Prejudiciul în cuantum de 500.000 lei a rămas nerecuperat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 46 din 5 martie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat hotărârea atacată numai cu privire la nereţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., astfel pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare în condiţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Instanţa de control judiciar a motivat că pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată este prea severă în raport de modalitatea de comitere a infracţiunii şi persoana inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând, în esenţă, casarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei pronunţată de prima instanţă.
Recursul declarat este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea Supremă, constată că pedeapsa aplicată de instanţa de apel, în sensul reducerii acesteia ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., nu este în conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Astfel, referitor la dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii", se observă că din fişa cazierului judiciar, rezultă că inculpatul este recidivist, fiind condamnat în anul 1995 tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, iar în anul 1997, pentru infracţiuni de furt şi violare de domiciliu. Mai mult decât atât, martorii audiaţi în cauză, I.S., P.I., R.G., C.E., au arătat că inculpatul era cunoscut în localitate ca fiind o fire violentă, situaţie în care aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) este nejustificată.
Tot fără temei este şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. b) C. pen., referitor la stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită, atâta vreme cât prejudiciul cauzat părţii vătămate nu a fost recuperat.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., respectiv „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezenţa sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului", se constată că şi această circumstanţă a fost greşit reţinută, atâta timp cât inculpatul, după săvârşirea infracţiunii s-a ascuns, fiind depistat de organele de poliţie, abia în data de 31 august 2002 şi nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii în forma reţinută.
În concluzie, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie apreciază întemeiat recursul declarat de parchet urmând, ca în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să-l admită, să caseze Decizia atacată şi să menţină sentinţa pronunţată de prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 46 din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpatul M.T.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 627 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Cluj.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 31 august 2002 la 10 iunie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, asigurată intimatului inculpat M.T., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2758/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2761/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
