CSJ. Decizia nr. 2761/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2761/2003
Dosar nr. 1766/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 599 din 31 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Iaşi, inculpatul P.I. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 11 iunie 2002 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în ziua de 8 iunie 2002, inculpatul P.I. a venit la domiciliul părţii vătămate S.M.
Profitând de lipsa concubinului părţii vătămate, care era plecat pe imaş după un cal, inculpatul s-a hotărât să întreţină raport sexual cu aceasta.
La refuzul părţii vătămate inculpatul a lovit-o cu pumnii peste faţă şi braţe, a trântit-o pe pat, a dezbrăcat-o şi a întreţinut cu ea raport sexual.
Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală partea vătămată a fost agresată sexual, prezentând două echimoze ce s-au putut produce cel mai probabil prin loviri cu mijloace contondente şi au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.
La plecare inculpatul a observat în camera unde se consumase actul sexual o strecurătoare agăţată de grindă, ce conţinea un caş de aproximativ 5 kg. A luat caşul însă întâmpinând opunerea părţii vătămate, a lovit-o cu pumnul în zona feţei după care a părăsit locuinţa. Caşul a fost vândut numitului S.C. cu suma de 160.000 lei.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea ambelor infracţiuni, declaraţiile sale fiind confirmate de plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, actul medico-legal menţionat, declaraţiile martorilor menţionaţi anterior.
S-a reţinut că faptele săvârşite de inculpat în contextul arătat, realizează conţinutul infracţiunilor de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. şi tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În ce priveşte infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului, partea vătămată S.M. a declarat în cursul judecăţii că îşi retrage plângerea prealabilă şi nu a emis pretenţii în cauză, în ce priveşte cealaltă infracţiune, motivând că până în acest moment a fost despăgubită integral.
Prin urmare, instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., raportat la art. 131 alin. (2) C. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., prin retragerea plângerii prealabile a părţii vătămate S.M.
Pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului, tratamentul sancţionator fiind stabilit în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): gradul de pericol social concret al faptei, perseverenţa infracţională, starea de recidivă post executorie.
Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 58 din 13 februarie 2003.
A motivat instanţa de apel că pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul reiterând motivul de apel cu privire la reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Infracţiunea de tâlhărie săvârşită de inculpat în locuinţa părţii vătămate, prezintă un pericol social sporit, iar datele ce caracterizează persoana inculpatului, recidivist, faţă de o condamnare anterioară de 6 ani închisoare pentru tentativă la omor, justifică tratamentul sancţionator aplicat.
Pedeapsa în cuantum de 8 ani închisoare este de natură prin durata ei să asigure finalitatea preventivă, cât şi cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 11 iunie 2002 la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 58 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 11 iunie 2002 la 10 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2760/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2770/2003. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
