CSJ. Decizia nr. 2861/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2861/2003
Dosar nr. 1497/2003
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 15 ianuarie 2003, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată cererea condamnatului N.Ş.F., deţinut în Penitenciarul Ploieşti, judeţul Prahova, privind întreruperea executării pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 276 din 30 octombrie 1999 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin Decizia penală nr. 3405 din 15 septembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie şi l-a obligat la plata sumei de 500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivul socio-familial invocat de condamnat, acela că membrii familiei sale nu au unde să locuiască, întrucât imobilul este degradat, nu a fost dovedit, anchetele sociale efectuate la adresele indicate de condamnat, respectiv comuna Gornet Cricov şi comuna Chiojdeanca, judeţul Prahova, arată că familia condamnatului respectiv N.A. şi copiii minori, nu domiciliază pe raza localităţilor indicate.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 100 din 26 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei sus-menţionate.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul, reiterând susţinerile din cerere.
Recursul nu este întemeiat.
Aşa cum s-a arătat în expunerea situaţiei de fapt, obiectul cererii din dosarul cauzei este existenţa situaţiei, prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen., iar în cazul dat, singurul temei pentru aprecierea dacă executarea imediată a pedepsei închisorii ar avea grave consecinţe pentru familia condamnatului, astfel cum petiţionarul a susţinut, este concluzia anchetei sociale, incumbând, deci, condamnatului să indice domiciliul familiei sale.
Ori, nu numai că petiţionarul condamnat nu a indicat domiciliul familiei sale, pentru ca instanţele să verifice, prin efectuarea unei anchete sociale, dacă executarea imediată a pedepsei închisorii ar putea avea consecinţe pentru familia sa, dar nici nu a putut indica vreo probă în dovedirea cererii sale.
Nefăcând dovada cererii sale, în mod just ambele instanţe au respins această cerere.
Pe baza celor sus-învederate, recursul condamnatului este nefondat şi se respinge ca atare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.Ş.F., împotriva deciziei penale nr. 100 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2860/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2867/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
