CSJ. Decizia nr. 2860/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2860/2003
Dosar nr. 1431/2003
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Giurgiu, s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul M.D. şi s-a dispus obligarea acestuia, la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că petiţionarul solicită reducerea unei pedepse de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 8 din 2 februarie 1998, de Tribunalul Giurgiu, pentru o faptă de furt calificat, motivând că în prezent, a apărut o lege mai favorabilă, sub aspectul cuantumului prejudiciului, în raport de care, limitele de pedeapsă sunt mult reduse.
Instanţa de fond a constatat că fapta pentru care a fost condamnat petentul, este prevăzută de noua lege penală, pedeapsa rămânând aceeaşi, modificându-se doar cuantumul prejudiciului, care, atribuie consecinţe deosebit de grave.
Conform art. 140 alin. (1) C. pen., când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei a intervenit o lege, care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special, prevăzut de legea nouă, pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest minim.
În speţă, condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 10 ani închisoare, pedeapsă care, nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă.
Susţinerile petentului, făcute în favoarea sa, că s-a modificat cuantumul prejudiciului, pe care l-a produs în anul 1997 şi că suma de peste 50 milioane lei, nu mai atrage consecinţe deosebit de grave, nu sunt fondate.
Legiuitorul a avut în vedere, când a modificat cuantumul prejudiciului, inflaţia.
Ori, prejudiciul pe care condamnatul l-a creat din anul 1997, atrăgea consecinţe deosebit de grave la acea vreme, iar schimbarea încadrării juridice nu este posibilă şi nu se impune, hotărârea fiind definitivă.
Apelul declarat de condamnatul M.D., împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 137/ A din 6 martie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie, reiterând cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., ale căror condiţii le consideră ca fiind îndeplinite, solicitând, totodată, reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se poate face contestaţie, împotriva executării unei hotărâri rămase definitive, când, se invocă, printre altele, o cauză de stingere sau micşorare a pedepsei, iar potrivit art. 458 alin. (1) C. proc. pen., în situaţia când a intervenit o lege nouă, care nu mai prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută.
Prin OUG nr. 207/2000, aprobată prin Legea nr. 456/2001, nu s-a modificat cuantumul pedepsei prevăzut pentru infracţiunea de furt calificat, pentru care contestatorul a fost condamnat însă, s-au modificat dispoziţiile art. 146 C. pen., cu privire la cuantumul prejudiciului de la care se consideră că fapta a avut consecinţe grave, de la 50.000.000 lei, la 2.000.000.000 lei.
În raport de dispoziţiile legale enumerate, cuantumul prejudiciului cauzat de condamnat prin infracţiune a atras la momentul judecării cauzei încadrarea ei în cea cu consecinţe grave, pentru care pedeapsa era cuprinsă între 10 şi 20 ani, iar petentul a fost condamnat la 10 ani închisoare.
Pedeapsa de 10 ani închisoare, nedepăşind, maximul special, prevăzut de legea nouă, ca urmare a faptului că, infracţiunea nu mai îndeplineşte condiţia de a avea consecinţe deosebit de grave, ne aflăm în condiţiile aplicării facultative a legii penale mai favorabile, în cazul pedepselor definitive şi nu a aplicării obligatorii.
Conform art. 85 C. proc. pen., dacă până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei.
Tribunalul şi curtea de apel, analizând contestaţia la executare formulată de condamnat, a concluzionat că pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, în modalitatea continuată, a unor cantităţi mari de cablu, din reţeaua electrică de pe raza localităţilor Clejani, Leţca Nouă, autostrada Bucureşti - Piteşti, nu contravine actualei reglementări, cuantumul ei, regăsindu-se mult, sub maximul ambelor agravante.
Aceste considerente vor fi reţinute şi de instanţa de recurs, care va constata că infracţiunea de furt calificat, cu modificările aduse prin Legea nr. 456/2001, pedepseşte mai aspru sustragerea de componente ale reţelelor electrice, incriminând-o, separat, în conţinutul art. 209 alin. (3) C. pen., alături, de alte fapte, astfel că ea apare, în prezent, ca o formă agravantă, pentru care şi cuantumul pedepselor a fost majorat, fiind cuprins între 4 şi 18 ani.
Ori, pedeapsa de 10 ani, la care s-a orientat instanţa fondului şi, pe care, a menţinut-o instanţa de apel, îşi găsea justificare în baza legii vechi nemodificate şi, îşi găseşte şi în continuare, pe baza legii noi, modificate, în raport de conţinutul art. 15 C. pen., care reglementează aplicarea facultativă a legii mai favorabile, astfel că nu se impune a fi modificată, pe calea contestaţiei de faţă, aşa cum, corect, au decis instanţele.
Faţă cu cele arătate, recursul inculpatului M.D., nefiind fondat, va fi respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare, inclusiv, a plăţii onorariului de apărător, pentru apărarea asigurată din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul M.D., împotriva deciziei penale nr. 137/ A din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe contestator la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2859/2003. Penal. Art.239 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2861/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
