CSJ. Decizia nr. 2891/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2891/2003
Decizia nr. 2891/2003
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1.223 din 12 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul C.V.R., împotriva sentinţei penale nr. 328 din 23 iunie 1999 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3.375 din 14 septembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 328 din 23 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, C.V.R. a fost condamnat la 10 aniînchisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) şi alin. ultim C. pen.
Motivele invocate în sprijinul contestaţiei la executare, respectiv reaudierea unor martori ale căror declaraţii îi probau nevinovăţia contestatorului condamnat, precum şi netemeinicia pedepsei aplicată, s-a reţinut, nu sunt dintre cele enumerate de art. 461 lit. d) C. proc. pen., text care prevede „când se invocă orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării".
Privind pedeapsa, instanţa a reţinut că aceasta este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei, condamnatul contestator a declarat apel, nemotivat în scris, iar la termenul de judecată, apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea apelantului, a reluat motivele din contestaţia la executare.
Prin Decizia penală nr. 66 din 14 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator.
În termenul legal, condamnatul contestator a declarat recurs, şi în această cale de atac el susţinând că vinovăţia nu i-a fost stabilită prin considerarea tuturor probatoriilor şi pedeapsa aplicată nu a fost individualizată în raport de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat nu este fondat.
Contestaţia la executare formulată, motivată pe neaudierea a mai multor martori care, prin declaraţiile lor, erau în măsură să probeze nevinovăţia condamnatului în săvârşirea infracţiunii de furt calificat, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Invocarea faptului că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă prea mare în raport de pericolul social al faptei, nu se încadrează de asemenea, în dispoziţiile textului procedural penal indicat mai sus.
Ca atare, recursul declarat de condamnatul contestator fiind nefondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator C.V.R. împotriva deciziei penale nr. 66 din 14 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2890/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2892/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
