ICCJ. Decizia nr. 29/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.29.
Dosar nr.2824 /2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.1264 din 1 octombrie2002 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare, a fost condamnat inculpatulP.V.T. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 3 ani închisoare în baza art. 208, 209 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat restul de pedeapsă neexecutat după liberareacondiţionată de 630 zile din pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1128/1997 a Judecătoriei Baia Mare, rest contopit în pedeapsa aplicată prin sentinţa atacată la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul urmând a executa 4 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350.000 lei despăgubiri către partea civilă G.A., iar în baza art.118 lit. d) C. pen. a fost confiscată în folosul statului sumade 50.000 lei, sumă la care a fost obligat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În cursul lunii mai 2001, inculpatul P.V.T. s-a deplasat pe timp de zila locuinţa părţii vătămate C.E. şi, profitând de faptul că nu era nimeni acasă, a sustras dintr-o anexă gospodărească o bicicletă.
La scurt timp, inculpatul a vândut bicicleta numitei G.A. pentru suma de 350.000 lei.
În cursul cercetărilor bicicleta a fost restituită părţii vătămate.
Acelaşi inculpat, la data de 22 iulie 2001, s-a deplasat pe malul râului Săsar, în apropiereacomunei Recea – Maramureş, pentru a-l vizita pe prietenul său – partea vătămată N.V.
Negăsind-o pe partea vătămată, inculpatul a dislocat o scândură din peretele colibei folosite de victimă, a intrat în colibă şi a sustras un telefon mobil marca.
În aceeaşi zi inculpatul a vândut telefonul numitului G.V., însă în ziua următoare telefonul a fost ridicat de către organele de poliţie şi a fost predat părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409, 410 alin.1 partea a II – apct. 5 C. proc. pen., invederând că judecata a avut loc fără participarea inculpatului, deşi aceasta era obligatorie potrivit legii.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 314 alin. (1) C. proc. pen., judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere, iar aliniatul 2 din acelaşi text prevede că aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
Articolul 197 alin. (2) din acelaşi cod menţionează, printre altele, că dispoziţiile relative la prezenţa inculpatului când sunt obligatorii potrivit legii, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a lipsit pe tot parcursul judecării cauzei, deşi a fost citat cu respectarea dispoziţiilor art.177 C. proc. pen.
Conform adresei nr. B 11520 din 5 decembrie 2002 a Direcţiei Generale a Penitenciarelor – Penitenciarul Arad şi adreseinr.35056/PJ din 28 octombrie 2002 a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş – Poliţia municipiului Baia Mare, în perioada judecării dosarului, inculpatul se afla arestat în Penitenciarul Arad încă din 6 decembrie 2001, în executarea unei pedepse anterioare, de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţapenală nr. 29/2002 a Judecătoriei Chişinău Criş.
Rezultă, aşadar că instanţa de fond a judecat cauza în lipsa inculpatului care se afla în stare de deţinere, motiv pentru care hotărârea pronunţată este lovită de nulitate absolută.
În raport de considerentele arătate recursul în anulare va fi admis, se va casa sentinţa penală atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Conform art.192 alin. (3) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţeipenale nr. 1264din 1 octombrie 2002a Judecătoriei Baia Mare, privind pe intimatul inculpat P.V.T.
Casează hotărârea pronunţată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 ianuarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2937/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2940/2003. Penal → |
|---|
