CSJ. Decizia nr. 2935/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2935/2003
Dosar nr. 1467/2003
Şedinţa publică din 19 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1128 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul B.N.B. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) din acelaşi cod şi în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă detenţia de la 13 iunie 2002, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
A constatat recuperat prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate N.S., care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În seara zilei de 13 iunie 2002, în jurul orelor 22,00, în timp ce partea vătămată se deplasa pe B-dul Ferdinand spre domiciliul său, la intersecţia cu str. Ziduri, a fost atacată de inculpatul B.N.B., care a încercat să-i sustragă geanta de pe umăr. Încercând să se opună acţiunii inculpatului, partea vătămată a apucat de geantă trăgând-o spre ea, însă, inculpatul a tras mai puternic, determinând căderea acesteia pe asfalt după care a fost târâtă cca. 2 m, agăţată de cureaua genţii, până când cureaua s-a rupt.
După ce a reuşit să o deposedeze de geantă pe partea vătămată, inculpatul a luat-o la fugă în direcţia Pantelimon.
Evenimentul a fost observat de martorii E.L. şi N.I.R., agenţi de pază la firma C.R.P., care au pornit în urmărirea inculpatului reuşind să-l prindă după cca. 22 m.
Inculpatul a fost dus la sediul firmei C.R.P., iar ulterior la sediul secţiei 9 poliţie. Geanta a fost restituită părţii vătămate, care nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că în mod greşit instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante.
S-a motivat că, în raport de împrejurările în care a comis fapta, de persoana inculpatului ce a dat dovadă de periculozitate săvârşind o infracţiune cu violenţă, se impunea aplicarea unei pedepsei mai aspre.
Inculpatul în apelul său, a cerut reducerea pedepsei întrucât a recunoscut şi regretat fapta, are un copil minor şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prin Decizia penală nr. 109/ A din 26 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a apreciat întemeiată critica parchetului şi a pronunţat următoarea hotărâre:
A admis apelul declarat de acesta, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi rejudecând în fond a înlăturat dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Instanţa de control judiciar a motivat în esenţă, că, în mod greşit tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere modalitatea în care a fost comisă fapta, prin târârea părţii vătămate, cca. 2 m, pentru a reuşi să o deposedeze de geantă, pe timp de noapte şi într-un loc public, situaţie în care nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.N.B., care prin apărătorul său, a criticat hotărârea pronunţată pentru motivul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând în esenţă reducerea pedepsei.
Prin memoriul scris depus la dosar, inculpatul, deşi a invocat ca motive de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 2, 10, 17, 171 şi 14 C. proc. pen., în dezvoltarea acestora nu a contestat săvârşirea faptei sau vinovăţia reţinută în sarcina sa, ci dimpotrivă, s-a limitat să critice doar pedeapsa ca fiind aplicată într-un cuantum prea mare în raport de fapta săvârşită, solicitând în final reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea Supremă de Justiţie, constată că, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică atunci când a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului de prima instanţă, şi a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune.
Astfel, în mod corect, instanţa de control judiciar a avut în vedere atât elementele ce circumstanţiază favorabil persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră din cursul procesului, atunci când a aplicat minimul special de pedeapsă pentru fapta săvârşită, dar, în acelaşi timp, a avut în vedere şi gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea în care a fost săvârşită, pe timp de noapte şi în loc public, prin târârea părţii vătămate aproximativ 2 m pentru a reuşi să-i sustragă geanta, atunci când a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute şi a aplicat o pedeapsă în cuantumul arătat.
Prin urmare, cum motivul de recurs este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispoziţiile art. 3899 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 19 iunie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.B., împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 19 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2933/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 2937/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
