CSJ. Decizia nr. 2921/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2921/2003
Dosar nr. 1707/2003
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondată contestaţia contra executării sentinţei penale nr. 219 din 27 decembrie 1995 a aceluiaşi tribunal, formulată de condamnatul I.V., aflat în executarea pedepsei de 11 ani închisoare în Penitenciarul Rahova.
Instanţa a reţinut că, prin cerere, condamnatul a invocat prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în sensul că modificarea dispoziţiilor art. 44 C. pen., prin Legea nr. 169/2002, referitoare la legitima apărare, priveşte şi cauza în care i s-a aplicat pedeapsa în a cărei executare se află şi, de urmare, solicită aplicarea art. 15 C. pen. şi punerea în libertate.
În motivarea respingerii contestaţiei, instanţa a relevat că modificarea art. 44 C. pen., în sensul introducerii unui nou alineat privind prezumţia legală a legitimei apărări în anumite condiţii, nu constituie o lege mai favorabilă, în sensul art. 15 C. pen. şi nici o cauză de stingere a pedepsei ci o cauză de înlăturare a vinovăţiei, care este o chestiune de fond, ce nu poate fi examinată pe calea contestaţiei la executare.
De altfel, arată instanţa, contestatorul nu a invocat nici la judecata în fond, nici în căile de atac exercitate existenţa cauzei prevăzute de art. 44 C. pen., vinovăţia fiind definitiv stabilită.
Apelul condamnatului a fost respins prin Decizia penală nr. 116 din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, constatându-se că nu este fondat.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, condamnatul a declarat recurs, solicitând în final admiterea contestaţiei.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosarele ataşate cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Cazul invocat de recurentul condamnat în susţinerea contestaţiei la executare, legitima apărare în condiţiile prevăzute prin modificarea adusă Codului penal prin Legea nr. 169/2002, nu se regăseşte printre cele arătate de art. 461 lit. d) C. proc. pen.
Legitima apărare este una dintre cauzele care înlătură caracterul general al faptei, astfel că cercetarea şi constatarea existenţei acesteia sunt activităţi, care privesc fondul cauzei.
De altfel, nici la judecata în fond, nici în căile ordinare de atac condamnatul nu a invocat legitima apărare, ci starea de provocare, cerere respinsă justificat de către instanţe.
Aşa fiind, recursul urmează să fie respins ca nefondat, iar condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.V., împotriva deciziei penale nr. 116 din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2920/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2922/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
