CSJ. Decizia nr. 2922/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2922/2003
Dosar nr. 1711/2003
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 28 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.S., în temeiul dispoziţiilor art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei, din care 150.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că petiţionarul I.S. se afla în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen., pedeapsă dispusă prin Decizia penală nr. 141 din 1 septembrie 1995 a Tribunalului municipiului Bucureşti, secţia a II-a penală şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2659 din 29 noiembrie 1996 a Curţii Supreme de Justiţie.
Condamnatul şi-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei prin situaţia deosebită în care se găseşte familia sa, arătând că tatăl său a decedat, fiind necesară intervenţia sa personală, pentru a-şi repara apartamentul şi a efectua actele notariale de succesiune.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, condamnatul, familia sa sau unitatea la care lucrează ar suferi consecinţe grave; în speţă, împrejurările invocate de condamnat nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 155/ A din 13 martie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul I.S., solicitând admiterea cererii sale şi întreruperea executării pedepsei pentru a-şi rezolva probleme familiale.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Din analiza motivelor invocate de condamnatul-recurent rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Din ancheta socială efectuată de Primăria comunei Snagov rezultă că petiţionarul a lăsat o procură unei persoane, care să îl reprezinte la dezbaterea succesiunii tatălui său, decedat la 17 iulie 1999, iar spaţiul de locuit în discuţie (o garsonieră) nu este descris ca fiind în stare de degradare.
Prin urmare, împrejurările reclamate nu au caracter special şi nu sunt de natură să genereze consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Aşa fiind, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S., împotriva deciziei penale nr. 155 din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2921/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2931/2003. Penal. Extrădare. Recurs → |
|---|
