CSJ. Decizia nr. 2918/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2918/2003
Dosar nr. 1514/2003
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2465 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Braşov, inculpatul C.S.G.V. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile SC A.B. SA, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.G. SRL, suma de 684.071.748 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea filelor C.E.C. emise de inculpat.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1596 din 3 noiembrie 1999 încheiat între cele două firme, SC A.B. SA a livrat către SC S.G. SRL, produse în valoare de 684.071.748 lei.
În vederea achitării acestora, inculpatul C.S.G.V. a emis două file C.E.C. în alb, în condiţiile în care nu avea disponibil în contul bancar.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizarea părţii civile, contractul de livrare de produse, facturi, documente bancare, filele C.E.C., declaraţiile martorilor, raport de constatare tehnico-ştiinţifică.
Inculpatul C.S.G.V. s-a sustras de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Prin Decizia penală nr. 289 din 24 aprilie 2002, Tribunalul Braşov a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Curtea de Apel Braşov a admis recursul declarat de inculpat şi, rejudecând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni de emitere de cecuri fără a avea la tras disponibil suficient, prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea 59/1934, pentru care l-a condamnat la două pedepse de câte 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, în condiţiile art. 81 din acelaşi cod, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, a înlăturat obligarea inculpatului la despăgubiri civile, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate anterior.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a stabilit că atitudinea subiectivă a făptuitorului, nu se circumscrie laturii constitutive a infracţiunii de înşelăciune.
Împotriva acestor hotărâri judecătoreşti a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi obligarea acestuia la despăgubiri către partea civilă.
Temeiul juridic al recursului în anulare îl constituie dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen.
Examinând recursul în anulare, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate cu încălcarea legii, după cum se va arăta în continuare.
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul a indus în eroare partea civilă, făcând-o să creadă, cu prilejul încheierii contractului că SC S.G. SRL, are disponibilul necesar şi, în consecinţă, este în măsură să-şi onoreze obligaţiile contractuale.
Reprezentantul părţii civile, martorul U.I., a solicitat inculpatului informaţii suplimentare despre situaţia financiară a societăţii reprezentată de acesta, respectiv despre solvabilitatea ei. Cu acest prilej, inculpatul a dat martorului asigurări, ascunzând situaţia reală a societăţii pe care o reprezenta.
Din această perspectivă, este evident că inculpatul a amăgit partea civilă, situaţie în care a şi fost convinsă să încheie contractul pe care, altminteri, nu l-ar fi semnat.
Prin urmare, inculpatul a acţionat în maniera descrisă cu scopul de a induce şi menţine în eroare partea civilă cu prilejul încheierii şi executării contractului de livrare.
Emiterea filelor C.E.C. s-a înscris pe această linie de conduită a inculpatului de a prezenta beneficiarului lor o imagine nereală asupra posibilităţilor sale financiare şi de a obţine pentru sine un folos material pricinuind, totodată, un prejudiciu considerabil partenerului comercial.
Faptele descrise nu constituie o simplă încălcare a normelor juridice financiare, care să se circumscrie dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 59/1934 şi nici doar infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen.
Curtea constată că încadrarea juridică corectă a infracţiunii săvârşite de inculpatul C.S.G.V. este cea prevăzută de articolul 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen.
Emiterea celor două file C.E.C. având loc într-o unică împrejurare, pentru o sumă de bani stabilită de la început prin contract, Curtea constată că s-a comis o singură faptă, nefiind cazul ca la încadrarea juridică a acesteia să se reţină dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În consecinţă, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi să caseze hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică a faptelor.
Se vor înlătura prevederile art. 34 lit. b) C. pen. şi se va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare şi cele două pedepse componente de câte 6 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934.
Conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din două infracţiuni prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., Curtea va dispune condamnarea inculpatului C.S.G.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Curtea consideră că, prin cuantumul său şi prin modalitatea de executare, această pedeapsă corespunde gradului concret de pericol social al infracţiunii comise de inculpat, consecinţelor severe produse părţii civile sub aspect financiar, precum şi conduitei procesuale a inculpatului, care s-a sustras de la rigorile răspunderii penale.
De altfel, în prezent inculpatul este arestat în altă cauză, ceea ce demonstrează că, pentru atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt ele prevăzute de articolul 52 C. pen., este necesară aplicarea unei pedepse privative de libertate.
În cauză se va face aplicarea prevederilor art. 64 şi art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie pe timpul detenţiei.
Curtea va menţine dispoziţiile în legătură cu obligarea inculpatului C.S.G.V. la plata despăgubirilor civile în sumă de 684.071.748 lei, către partea civilă SC A.B. SA, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.G. SRL, precum şi celelalte dispoziţii.
Văzând dispoziţiile art. 4141 C. proc. pen. şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 2465 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Braşov, deciziei penale nr. 289 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Braşov şi deciziei penale nr. 661 din 20 septembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe intimatul inculpat C.S.G.V.
Casează hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică a faptelor.
Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, în două pedepse componente de câte 6 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din două infracţiuni, prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul C.S.G.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Face aplicarea prevederilor art. 64 şi art. 71 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2917/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 2919/2003. Penal → |
|---|
