CSJ. Decizia nr. 2920/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2920/2003
Dosar nr. 1641/2003
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 19 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul S.G., împotriva sentinţei penale nr. 224/2001 a Tribunalului Constanţa.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că în motivarea cererii de revizuire condamnatul a arătat că nu a comis infracţiunea de omor şi a solicitat audierea martorilor T.M., L.G. şi M.V.
S-a mai reţinut că petiţionarul S.G. a fost condamnat la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, la 29 iulie 1997, pe fondul unei stări conflictuale, împreună cu inculpaţii L.G., S.V. şi S.D., de asemenea condamnaţi în cauză, a aplicat victimei A.E. lovituri cu pumnii şi picioarele, cu furca şi cu un cuţit provocându-i moartea.
Actul constatator medico-legal a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se dilacerării meningo-cerebrale, prin fractura cominutivă a oaselor craniului, leziunile traumatice direct cauzatoare de moarte fiind produse cu un obiect tăietor înţepător.
Comisia Superioară din cadrul I.M.L. M.M. Bucureşti a aprobat raportul medico-legal de autopsie cu precizarea că au fost folosiţi mai mulţi agenţi vulneranţi în producerea leziunilor externe şi interne constatate la victimă şi care au dus la deces, ceea ce duce la concluzia participării concomitente a mai multor persoane la producerea lor.
Prima instanţă a reţinut că susţinerile pe care se întemeiază cererea de revizuire au constituit apărări formulate cu ocazia judecării cauzei pe fond şi au fost verificate de instanţă, astfel încât nu constituie fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă.
S-a mai reţinut că L.G., S.V. şi S.D. au fost condamnaţi alături de revizuient în calitate de coautori ai faptei, iar martorul T.D. a fost audiat pe parcursul procesului şi că este inadmisibil ca, pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii asupra unor fapte deja cunoscute şi verificate cu ocazia judecării fondului cauzei.
Apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 71 din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, reţinându-se că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece aceasta nu se încadrează în nici unul dintre cazurile, prevăzute de art. 379 C. proc. pen.
Condamnatul a declarat recurs, susţinând că neîntemeiat i s-a respins cererea de revizuire, fiind necesară audierea martorilor pe care i-a propus.
Recursul nu este fondat.
Revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Astfel revizuirea poate fi cerută numai când: s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii şi achitare, de încetare a procesului sau de condamnare; un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals sau un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana, care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere şi dacă mărturia mincinoasă, înscrisul declarat fals sau infracţiunea comisă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice şi în fine când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia.
Cum cererea formulată de condamnat nu se referă la existenţa nici uneia din situaţiile ce pot constitui potrivit legii caz de revizuire, soluţia de respingere a cererii pronunţată în primă instanţă şi menţinută în apel este legală şi temeinică.
Examinând cauza, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare, care să poată fi luat în considerare din oficiu.
În consecinţă recursul va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.G., împotriva deciziei penale nr. 71 din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2919/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2921/2003. Penal. Contestatie la executare.... → |
|---|
