CSJ. Decizia nr. 307/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.307/2003
DOSAR NR.4359/200.
Sedinţa publică din22 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 228 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
S-a prezentat recurentul, arestat, asistat de avocat B.C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilorşi, pe fond, să se constate că este nevinovat, solicitând reaudiereanumiţilor T.A. şi HG indicaţi de recurent ca fiind autorii faptei pentru care el a fost condamnat.
Procurorula pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Recurentul, în ultimul cuvânt, a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa penală 153 din 10 iunie 2002, pronunţată de Tribunalul Alba a fost respinsă cererea de revizuire formulată de D.G., împotriva sentinţei penale nr.51/2001, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.5434/2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că motivul invocat de condamnat respectiv– infracţiunile pentru care a fost condamnat au fost comise de alte persoane, vinovăţia sa nefiind dovedită în cauză – nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art.394 Cod procedură penală.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel condamnatul care a solicitat desfiinţareahotărârii atacate şi admiterea cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr.228 din 17 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul Drăgănescu Gheorghe.
În motivarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că motivele invocate de petent nu se încadrează în cazurile de revizuire.
În termen legal, hotărârile de mai sus au fost recurate de condamnat care a susţinut că a fost condamnat fără probe, iar adevăraţii autori nu au fost citaţi în cauză, deşi s-a solicitat chemarea lor în faţa instanţei.
Critica formulată va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.171 Cod procedură penală, constatându-se, însă, că instanţele au făcut în cauză o corectă aplicare a dispoziţiilor art.394 Cod procedură penală.
Potrivit art.393 Cod procedură penală, pot fi supuse revizuirii doar hotărârile judecătoreşti definitive, iar conform art.394 Cod procedură penală, revizuirea- cale extraordinară de atac- nu poate fi cerută decât în limita unor cazuri expres, limitativ şi imperativ prevăzute de acest text.
Ca atare, susţinerea recurentului privind lipsa de vinovăţie în săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat, nu se încadrează în motivele expres prevăzute de lege, această apărare a fost însă examinată de instanţe pe parcursul judecării cauzeiîn fond şi în căile ordinare de atac.
Acesta este şi motivulpentru care – în mod corect – instanţele au respins cererea de revizuire şi respectiv, au menţinut această soluţie şi totodată motivul pentru care recursul declarat este nefondat şi se va respinge în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Conform art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.G. împotriva deciziei penale nr.228 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 301/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 31/2003. Penal → |
|---|
