ICCJ. Decizia nr. 323/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 323
Dosar nr.3579/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 464 din 12 iunie 2003, a condamnat pe inculpatul A.M.la 5 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit.c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit.c), art. 74 lit. a), b), c), raportat la art. 76 lit.b) şi art. 80 C. pen., precum şi a art. 71, raportat la art. 64 din acelaşi cod.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 13 februarie 2003 la zi; s-a constatat că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă;s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500.000 lei, reprezentând diferenţa din prejudiciul neacoperit, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că în ziua de 27 octombrie 2002, inculpatul, împreună cu încă trei prieteni (sancţionaţi cu amenzi administrative) au urmărit-o pe partea vătămată A.I. până în faţa unui bloc de locuinţe, iar când aceasta a intrat, inculpatul a lovit-o peste faţă şi i-a smuls de la gât, telefonul mobil, pe care l-a vândut, împărţind între ei suma de 1.100.000 lei obţinută.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că pedeapsa este prea aspră, în raport cu împrejurările săvârşirii ei şi situaţia sa personală.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 274 din 15 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului apreciind că, acesta a săvârşit fapte penale şi în timpul minorităţii, iar faţă de împrejurările comiterii faptei, pedeapsa nu poate fi redusă.
În termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, inculpatul a declarat recurs, cu reiterarea aceluiaşi motiv de netemeinicie analizat şi de instanţa de control judiciar cu prilejul judecării apelului.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct.14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, la stabilirea şi menţinerea pedepsei de 5 ani şi 10 luni închisoare, instanţele au analizat în mod judicios criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportate la datele concrete în care s-a comis infracţiunea la care inculpatul a atras şi doi minori(de 17 ani şi respectiv de 13 ani).
Totodată, instanţele, deşi inculpatul este cunoscut cu antecedente penale în perioada minorităţii, au reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen., aplicând o pedeapsă corect proporţionată sub limita specială, de 7 ani închisoare, prevăzută de legiuitor pentru tâlhăria comisă în condiţiile art. 211 alin. (21) lit. a)C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat şi cum din oficiu nu poate fi reţinut nici unul dintre motivele la care fac trimitere dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. (1) lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.M., va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 13 februarie 2003 la 20 ianuarie 2004 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M.împotriva deciziei penale nr. 274 din 15 iulie 2003a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 13 februarie 2003, la 20 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 3227/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3234/2003. Penal → |
|---|
