CSJ. Decizia nr. 3000/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3000/2003
Dosar nr. 1499/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 257 din 10 decembrie 2002, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpaţii:
M.C. la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 1007 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 36 din 18 martie 1997 a Tribunalului Buzău pentru infracţiunea de tâlhărie, rest ce s-a contopit cu pedeapsa aplicată urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare;
G.F.
A fost menţinută arestarea preventivă şi s-a dedus detenţia de la 17 iunie 2002 pentru fiecare inculpat.
S-a confiscat de la inculpaţi câte 879.000 lei sume de care au profitat în urma săvârşirii infracţiunii, partea vătămată neînţelegând să se constituie parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ziua de 16 iunie 2002, în jurul orelor 20,00, în barul A. SRL din apropierea Staţiei C.F.R. Buzău s-au întâlnit partea vătămată D.C. din oraşul Ţăndărei şi inculpatul M.C. din oraşul Mizil şi G.F. din Buzău şi au consumat împreună băuturi alcoolice.
Cei trei au convenit ca partea vătămată să întreţină relaţii sexuale cu inculpata după care partea a cumpărat din gara Buzău o sticlă de coniac şi însoţită de inculpată s-au deplasat la autogara din localitate. Aici cei doi au băut coniac şi au discutat despre câţi bani urma să dea partea vătămată inculpatei pentru ca să întreţină relaţii sexuale.
Părţile nu s-au înţeles, inculpata declarând că D.C. i-ar fi cerut să practice sex oral, lucru cu care nu a fost de acord aşa că s-au despărţit.
Partea vătămată şi-a cumpărat bilet de călătorie pe ruta Buzău-Botoşani de la ghişeul Staţiei C.F.R., iar apoi a ieşit pe peron cu intenţia de a se deplasa într-un loc mai retras pentru a-şi satisface necesităţile fiziologice.
Pe peron, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpaţii care i-au reînnoit propunerea de a întreţine relaţii sexuale contra sumei de 50.000 lei. Partea vătămată a refuzat propunerea a ieşit din perimetrul gării şi s-a deplasat în continuarea peronului în direcţia N-E circa 30 metri într-o zonă unde se aflau mai multe vagoane dezafectate.
În acel loc, partea vătămată a fost urmată de inculpaţi, a fost lovită de inculpatul M.C. şi trântit la pământ, după care l-au buzunărit. Din buzunar, i-au sustras portofelul cu suma de 3.500.000 lei, buletinul de identitate, biletul de călătorie.
Inculpaţii au lăsat partea vătămată căzută la pământ şi s-au deplasat la Hotelul B. din Buzău unde au închiriat camera 302, intenţionând să întreţină relaţii sexuale.
Partea vătămată a sesizat organele de poliţie care în urma investigaţiilor i-au depistat pe inculpaţi în camera de hotel.
În buzunarul pantalonilor inculpatului M.C. s-a găsit biletul de călătorie C.F.R. pe ruta Ţăndărei Buzău ce aparţinea părţii vătămate şi suma de 1.650.000 lei.
Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 106 din 3 martie 2003 pronunţată de Secţia penală a Curţii de Apel Ploieşti.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate cerând să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Inculpata a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi a solicitat reducerea pedepsei arătând că a recunoscut fapta şi a regretat-o şi este mamă a 5 copii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs numai inculpatul care a reiterat motivul din apel susţinând că nu este autorul infracţiunii de tâlhărie.
Examinând hotărârile atacate, în raport cu motivul invocat, Curtea constată în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat urmând a fi respins.
Instanţele au reţinut pe baza probelor administrate că inculpaţii fără servicii, fără bani trăiau cum apucau şi pentru a face rost de bani racolau clienţi pentru relaţii sexuale cu inculpata.
Pusă în faţa probelor inculpata a sfârşit prin a recunoaşte întâlnirea cu partea vătămată şi târgul cu acesta pe care iniţial le-a negat, pentru ca în final să recunoască, că este vinovată de săvârşirea infracţiunii. În apelul declarat a solicitat să se dispună reducerea pedepsei care este prea aspră. Inculpata nu a mai înţeles să recureze sentinţa deşi apelul i-a fost respins.
Inculpatul a încercat să estompeze aflarea adevărului, susţinând doar că a fost prezent la începutul discuţiilor dintre inculpată şi partea vătămată după care a rămas la bar, iar cei doi au plecat.
Ceea ce nu a putut ascunde inculpatul sunt următoarele împrejurări, fără să aibă legătură cu inculpata la foarte scurt timp după ce partea vătămată a fost tâlhărită, însoţit de inculpată, a închiriat o cameră la hotel;
- în buzunarul inculpatului a fost găsit biletul de călătorie pe ruta Ţăndărei – Buzău, aparţinând părţii vătămate care fiind în delegaţie se deplasa înspre Botoşani;
- în buzunar inculpatul mai avea 1.650.000 lei din banii sustraşi de la partea vătămată, aceasta, deoarece inculpatul nu avea servici, iar ultima sumă de bani realizată din muncă a fost în 12 iunie 2003 şi nu mai mult de 539.000 lei din vânzarea de ziare.
Inculpatul aflat în situaţia recidivei speciale, eliberat din executarea unei pedepse aplicată pentru o infracţiune de tâlhărie, a dat dovadă de perversitate şi a încercat să acrediteze ideea că dacă totuşi cineva a luat banii părţii vătămate acea persoană nu este el. Ori aşa cum rezultă din dosar, partea vătămată s-a plâns imediat după ce a fost tâlhărită, arătând că a fost lovit de inculpat şi nu de femeie sau altă persoană şi tot la fel la foarte scurt timp poliţia i-a găsit pe cei doi inculpaţi împreună cazaţi numai în acea noapte la hotel.
Aşa fiind se constată că ambele hotărâri sunt legale şi temeinice şi în consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul M.C. şi-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În conformitate cu art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce detenţia preventivă de la 17 iunie 2002 până la 24 iunie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 106 din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2002 până la 24 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei .
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2003 .
| ← CSJ. Decizia nr. 2999/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3001/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
