CSJ. Decizia nr. 2998/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2998/2003
Dosar nr. 1648/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 257 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Maramureş l-a condamnat pe inculpatul V.A.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată V.A. şi Institutul Inimii Cluj Napoca nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 17.564.378 lei către Spitalul judeţean Baia mare reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părţii vătămate Varga Adriana.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul şi partea vătămată V.A. (fostă C.) A. au întreţinut relaţii de concubinaj timp de 10 ani, având numeroase neînţelegeri şi certuri.
La data de 5 martie 2001, pe fondul unor astfel de discuţii, inculpatul V.A.C. a înjunghiat-o cu un cuţit pe partea vătămată.
Din concluziile expertizei medico-legale nr. 1577 din 16 noiembrie 2001 întocmită de Serviciul medico-legal judeţean Baia Mare rezultă că victima a suferit o plagă înjunghiată penetrantă toracică, spaţiul intercostal III în linia mamelonară, cu orientare de sus în jos, din afară spre înăuntru, cu leziuni pericardice şi de atriu stâng, urmată de o hemoragie internă masivă. Mecanismul de producere a leziunilor pledează pentru o heteroagresiune.
Leziunile constatate au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale şi au pus viaţa victimei în primejdie.
Inculpatul V.A.C. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, acreditând ideea că victima s-a autoînjunghiat pe fondul sentimentelor de gelozie pe care le nutrea faţă de concubinul său.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor T.A., C.A.M., B.C.A., C.V.V., acte medico-legale, declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 59 din 20 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii acesta a declarat apel solicitând casarea hotărârilor atacate şi achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat, aşa cum se va arăta în continuare:
1. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului V.A.C. în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
Probele administrate au confirmat faptul că în seara zilei de 5 martie 2001 între inculpat şi partea vătămată a avut loc o discuţie în timpul căreia victima a fost pălmuită şi apoi înjunghiată de către inculpat.
Partea vătămată a relatat faptele martorei T.A., brancardier de serviciu la spitalul judeţean Baia Mare.
Revenirea ulterioară la aceste susţineri şi plierea declaraţiilor victimei pe apărarea formulată de inculpat, în sensul că s-ar fi autoînjunghiat, este explicabilă prin raporturile apropiate pe care le are cu acesta, dar categoric infirmată prin mecanismul de producere a leziunilor, astfel cum a fost stabilit prin expertiza medico-legală efectuată în cauză. Actul medico-legal stabileşte orientarea loviturii, intensitatea acesteia, precum şi faptul că leziunea s-a datorat unei heteroagresiuni.
De altfel inculpatul însuşi, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi a declarat că regretă cele întâmplate.
Faptul că ulterior el şi-a susţinut nevinovăţia este justificat prin prisma interesului de a se proteja de consecinţele penale ale actului său criminal, dar apărarea sa nu poate fi primită, fiind infirmată cu probele administrate în cauză.
Prin urmare, instanţele au dispus în mod temeinic şi legal condamnarea inculpatului V.A.C.
2. Cât priveşte critica referitoare la pedeapsa aplicată recurentului, Curtea constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materie.
Evaluarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a făcut în mod judicios, luându-se în considerare statutul de recidivist al inculpatului, în condiţiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (condamnări anterioare pentru furt, contrabandă şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor), caracterul violent şi nejustificat al faptei, atitudinea procesuală nesinceră, aspecte care justifică cuantumul pedepsei aplicate.
În consecinţă, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.A.C.
Acesta este arestat în altă cauză.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.C. împotriva deciziei penale nr. 59 din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2996/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176... | CSJ. Decizia nr. 2999/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
