CSJ. Decizia nr. 3002/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3002/2003
Dosar nr. 1557/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10 din 9 ianuarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 5292/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul S.N. la trei pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare pentru trei infracţiuni de tâlhărie aflate în concurs real de infracţiuni, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a hotărât ca inculpatul să execute 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 19 septembrie 2002 la 9 ianuarie 2003.
În latura civilă a cauzei inculpatul a fost obligat la desdăunări civile, după cum urmează: la 2.400.000 lei către partea civilă T.G.C., la 3.000.000 lei către partea civilă N.A. şi la 5.000.000 lei către partea civilă P.P.E.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La 5 aprilie, 14 aprilie şi 16 aprilie 2002, prin exercitarea de violenţe fizice şi ameninţări, inculpatul a deposedat pe cele trei părţi civile din cauză de telefoanele celulare.
Bunurile nu au fost recuperate, aşa încât inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile.
Fiind audiat, la urmărirea penală şi în instanţă, inculpatul a încercat să nege faptele, afirmând că victimele i-au dat de bună voie telefoanele celulare.
Această apărare a fost considerată ca fiind nefondată, faţă de probele din care rezultă fără dubiu exercitarea de violenţe având ca scop deposedarea ori păstrarea bunurilor luate din posesia păgubaşilor.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 97 din 26 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.N., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanţele sale personale.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către acesta.
Cât priveşte solicitarea inculpatului, în sensul de reducere a pedepsei, având în vedere circumstanţele personale, se constată că, la stabilirea pedepselor aplicate în cauză s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social deosebit al faptelor, modul în care au fost comise şi împrejurările comiterii acestora, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, circumstanţele personale, aspecte care au determinat aplicarea unor pedepse care, prin cuantumul şi modalitatea de executare, să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 97 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 19 septembrie 2002 până la 24 iunie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3001/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3005/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
