CSJ. Decizia nr. 3005/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3005/2003
Dosar nr. 1769/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 3 februarie 2003 a Tribunalului Brăila, inculpatul B.M. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 461 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2743/2000 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 38/2001 a Tribunalului Brăila şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin sentinţa amintită, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare sporită cu 6 luni, în total 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 28 noiembrie 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 215.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 28 noiembrie 2002, partea vătămată B.M. a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul B.M. pe care l-a cunoscut cu această ocazie. După plecarea părţii vătămate care circula pe lângă bicicleta pe care avea o geantă din vinilin, inculpatul l-a urmărit, folosindu-se la rândul său de o bicicletă împrumutată.
Ajungând-o din urmă, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în faţă, victima căzând pe asfalt, după care a sustras bicicleta şi geanta şi a fugit de la locul faptei.
Inculpatul a vândut bunurile sustrase.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice la buze constând în excoriaţii, echimoze, plagă plesnită care necesită 4-5 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, susţinând că sustragerea bunurilor nu a fost însoţită de acte de violenţă sau că acestea nu au constat decât în îmbrâncirea victimei, care, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a dezechilibrat şi a căzut.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor R.V.D., S.V., A.T., U.I.C., U.B., acte medico-legale, dovezi de predare-primire a bunurilor, raport de expertiză tehnică, proces-verbal de confruntare, declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 129/ A din 6 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul B.M. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat.
În subsidiar, recurentul inculpat a criticat modul de individualizare, solicitând reducerea cuantumului acesteia.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.M. în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. Probele administrate au confirmat că sustragerea bunurilor părţii vătămate s-a făcut prin violenţă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.
Agresarea părţii vătămate de către acesta rezultă din declaraţiile martorilor U.I.C., A.T. coroborate cu declaraţiile victimei, procesul-verbal de confruntare al acesteia cu inculpatul şi raportul de constatare medico-legală.
În raport de aceste împrejurări, în cauză nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de furt calificat, a cărei acţiune materială are loc fără violenţă, schimbarea încadrării juridice nefiind motivată probator. Prin urmare, instanţele au calificat în mod corect infracţiunea, astfel că nu poate fi primită susţinerea din recursul inculpatului, întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
2. Analizând critica referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că instanţele au făcut o corectă evaluare a dispoziţiilor C. pen., referitoare la individualizarea pedepsei. Astfel instanţele au dat eficienţa cuvenită dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi au avut în vedere, în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei, pericolul social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Din actele dosarului rezultă că, în perioada 1990 – 2000, recurentul inculpat a fost condamnat în repetate rânduri pentru săvârşirea de infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, dovedind perseverenţă în comiterea de fapt antisociale.
Faţă de această situaţie, ţinând seama de modul în care a fost săvârşită fapta, de conduita procesuală nesinceră, Curtea constată că pedeapsa aplicată este temeinică şi nu sunt motive de reducere a cuantumului ei.
Motivul de recurs invocat de inculpat, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.
În consecinţă şi, constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului B.M.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate, de la 28 noiembrie 2002, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 129 din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 noiembrie 2002 până la 24 iunie 2003.
Obligă recurentul inculpat la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3002/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3007/2003. Penal. Art.312 c.pen. Recurs → |
|---|
