CSJ. Decizia nr. 325/2003. Penal

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE

SECTIA PENALA

Decizia nr.325/2003

Dosar nr.4231/200.

Sedinţa publică din 23 ianuarie 2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul L.L. împotriva deciziei penale nr.250 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.

S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat T.I., apărător din oficiu.

A fost prezentă intimata parte vătămată L.M..

A lipsit reprezentantul intimatei părţi civile Spitalul Clinic Sibiu.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei pentru rejudecare în scopul de a stabili legătura de cauzalitate a leziunilor preexistente ale victimei, cu decesul. A mai cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 Cod penal, precum şi aplicarea scuzei provocării prevăzute de art.73 lit.b Cod penal . Inculpatul nu a avut intenţia de a ucide şi nu a prevăzut rezultatul mai grav, el neavânddecât intenţia de a aplica o corecţie. Nu este latura subiectivă a infracţiunii de omor. Victima a venit la poartă şi l-a ameninţat pe inculpat cu toporul. Ea avea organismul slăbit, parţial paralizat, a avut un cheag de sânge pe creier , a căzut de pe bicicletă şi s-a accidentat , iar în urmă cu 2-3 săptămâni a încercat să se spânzure. Pedeapsa este exagerat de mare.

Intimata parte vătămată L.M., soţia victimei, a susţinut că a fost persecutată şi violentată în mod repetat de victimă. A cerut reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului. Nu a fost de acord cu restituirea cauzei pentru rejudecare, deoarece leziunile şi starea sănătăţii anterioare ale victimei nu are nici o legătură cu decesul acesteia.Inculpatul aaplicat multiple loviturivictimeilanivelulcapului atât în casă cât şi ulterior în curte. Inculpatul a prevăzut rezultatul loviturilor aplicate victimei, astfel că se face vinovat de infracţiunea de omor şi nu loviri cauzatoare de moarte. Nu este dovedită scuza provocării, nefiind de acord cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal.

In ultimul cuvânt inculpatul a fost de acord cu concluziile apărătorului său.

CURTEA

Asupra recursului de faţă,

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr.142 din 26 iunie 2002 Tribunalul Sibiua condamnat pe inculpatul L.L.la 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art.174 raportat la art. art.175lit.c, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal.

S-a făcut aplicarea art.71 şi art.64 din Codul penal.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 12.09.2001.

In baza art.14 şi art.346 din Codul de procedură penală s-a constatat că partea vătămată L.M. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 27.182.780 lei către Spitalul Clinic JudeţeanSibiu, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri , prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt :

In noaptea de 8/9 septembrie 2001 , în jurul orei 23, L.L., aflat în stare de ebrietate, s-a înapoiat la domiciliul din or. Ocna Sibiului, locuinţă în are se aflau mama şi tatăl său, cu acesta având o stare conflictuală continuă.

Datorită reproşurilor făcute de tatăl său în ce priveşte o convorbire telefonică făcută, inculpatul a devenit deosebit denervos şi violent, aplicându-i, în prima fază, lui L.S., multiple lovituri cu pumnii în zona capului, victima căzând pe un pat, în cădere lovindu-se şi de o sobă. In a doua fază, inculpatul a lovit pe tatăl său, când acesta se afla în curte, victima căzând în faţa scărilor (din beton) de intrare în casă, de care s-a lovit cu capul. Lăsându-l în stare de inconştienţă, inculpatula părăsit domiciliul.

Victima L.S. a fost trasportată de urgenţă laspital undes-aconstatat căprezintăuntraumatismcranio-cerebralacutînchis, comă gradul II, otoragie dreapta şi traumatism toracic, iar, la data de 14.09.2001, a decedat .

Moartea victimei a fost violentă ea datorându-se comei consecutive,unei hemoragii meningo-cerebrale în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă şi bază craniană.

Curtea de Apel Alba ulia, prin Decizia penală nr.250/A din 24 septembrie 2002 a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Impotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs cerând scris şi prin apărător, restituirea cauzei pentru rejudecare în vederea stabilirii dacă leziunile şi starea sănătăţii preexistente ale victimei a avut legătură cu decesul acesteia, iar, în cazul neacceptării, să se schimbe încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 din Codul penal, cu reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal şi reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic infracţiunea comisă de acesta.

Vinovăţia inculpatului rezultă din probele administrate încauză, respectiv declaraţiile inculpatului de la urmărirea penală şi din instanţă a mamei acestuia, partea vătămată L.M., ale martorilor, coroborate cu raportul de constatare medico-legală şi fotografiile judiciar-operative.

Cererea de restituire a cauzei pentru rejudecare nu este întemeiată deoarece din raportul de expertiză medico-legală de la filele 37-38din dosarul nr.1206/2002 al Tribunalului Sibiu rezultă că, afecţiunile cronice menţionate în raportul de constatare (autopsie) nu întrerupe legătura de cauzalitate între traumatism şi deces,în sensul că decesul s-ar fi , produs şi în lipsa afecţiunilor preexistente.

Raportat la ansamblul probator, administrat în cauză, vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea de omor nu poate fi pusă la îndoială, astfel că sub acest prim aspect hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice.

De asemenea, cea de a doua critică formulată, ce vizează încadrarea juridică a faptei, este nefondată, instanţele analizând acest aspect şi justificat au reţinut că, în speţă, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi nu ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, aşa cuma solicitat inculpatul.

Pe lângă argumentele aduse de instanţele de judecată, sub acest aspect mai sunt de făcut următoarele precizări.

Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintenţionată care se caracterizează prin intenţie în ce priveşte loviturile aplicate şi culpă în ceea ce priveşte rezultatul produs, moartea victimei ,în timp ce infracţiunea de omor se comite numai cuintenţie.

La stabilirea intenţiei cu care a acţionat făptuitorul se au în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate şi exercitate actele de violenţă, intensitatea acestora,precum şi gravitatea leziunilorcauzate.

In cauză, inculpatul a aplicat victimei (cu o stare de sănătate precară,aspect cunoscut de fiul acesteia) numeroase lovituri cu pumnii, în mai multe faze, cauzându-i conform raportului de constatare medico-legală (autopsie) multiple hematoame, echimoze, plagă contuză sprâncenoasă dreapta, fractură de boltă şi bază craniană ,hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană , stază şi edem cerebral, contuzii cerebrale cu dilacerare cerebrală secundară , hemoragie intraventriculară şi fractură sternală, actul medico-legal concluzionând că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se comei consecutive unei hemoragiimeningo-cerebrale în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă şi bază craniană, leziunile fiind urmarea lovirii cu corp contondent, urmată de cădere pe un plan dur.

Apărarea formulată de inculpat în sensul că la decesul victimei au contribuit şi leziunile, respectiv starea sănătăţii preexistente a victimei, nu este fondată.

In consecinţă, lovind victima de mai multe ori în cap cu pumnii, în final trântind-o cu capul de scara din beton şi provocându-i fracturi şi hemoragie, care în cele din urmă i-a produs comă care a dus la moarte, inculpatul a acţionat cu intenţie de a ucide şi nu doar pentru a produce vătămări corporale, cărora decesul victimei să fie succedat ca un rezultat praeterintenţional, considerente pentru care el se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi nu a celei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Ultima critică adusă hotărârilor pronunţate, şi anume, neaplicarea dispoziţiilor arrt.73 lit.b din Codul penal, este, de asemenea, nefondat.

Potrivit art.73 lit.b din Codul penal, constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Din împrejurările comiterii faptei şi a modului de a acţiona a inculpatului nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârşirii infracţiunii acesta se afla într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitânnd asupralui nici una din acţiunile arătate în textul de lege menţionat.

Declaraţiile , cum că în faza a doua a agresiunii victima a apărut la poartă cu un topor în mână proferând ameninţări, făcute de inculpat la sfârşitul anchetei şi de mama sa abiaîn instanţă, nu sunt decât „ pro causa” .

Cât priveşte individualizarea pedepsei, Curtea constată că instanţele au făcut o justă apreciere în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.

Examinând lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art.72 din Codul penal, se reţine că în procesul individualizării pedepsei, s-a ţinut seama de toate împrejurările favorabile inculpatului, de gravitatea faptului că acesta şi-a ucis tatăl şi împrejurarea că este recidivist.

In aceste condiţii, pedeapsa de 15 ani închisoare, reprezentând minimul special prevăzut de lege, este corect individualizată, respectându-se criteriile legale şi corespunzând scopului ei prevăzut de art.52 din Codul penal.

In raport de cele arătate, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi urmează a fi respins în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.

Conform dispoziţilor art.383 alin.2 din Codul de procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive .

In conformitate cu prevederile art.192 din Codul de procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

 Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatulL.L. împotriva deciziei penale nr.250/A din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 12 septembrie 2001la 23 ianuarie 2003.

Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 325/2003. Penal