CSJ. Decizia nr. 3010/2003. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3010/2003
Dosar nr. 1772/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din 5 martie 2002, Judecătoria Călăraşi, rejudecând cauza ca urmare a admiterii apelului declarat de procuror şi partea civilă E.L., a condamnat pe inculpatul S.V. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru infracţiunile de ucidere din culpă şi părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. şi art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut reţinerea şi arestarea preventivă de la 26 iunie 2001, la 6 septembrie 2001.
A obligat inculpatul, în solidar cu societatea comercială A. S.A., să plătească părţii civile E.L. 60.000.000 lei despăgubiri materiale şi 30.000.000 lei daune morale.
În fapt, s-a reţinut că la 25 iunie 2001, circulând pe drumurile publice cu autoutilitara, din culpa sa exclusivă, inculpatul a accidentat mortal pe E.V. şi a părăsit locul accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie.
Prin Decizia penală nr. 113 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Călăraşi s-au admis apelurile declarate de inculpat şi partea responsabilă civilmente S.C. A. S.A. dispunând, conform art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi a redus cuantumul daunelor morale de la 30.000.000 lei la 10.000.000 lei; a obligat numai pe inculpat la plata despăgubirilor acordate părţii civile, înlăturând obligarea, în solidar cu inculpatul, a S.C. A. S.A.
Prin Decizia penală nr. 1885 din 3 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, inculpatul S.V. şi partea civilă E.L.
Împotriva deciziei penale nr. 113 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Călăraşi şi deciziei penale nr. 1885 din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, apreciind că hotărârile atacate sunt contrare legii prin neobligarea inculpatului, în solidar cu societatea comercială de asigurare, la plata despăgubirilor către partea civilă.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente:
Asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule este obligatorie, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România.
Legea prevede, conform art. 4, că asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite, iar prin art. 53 se precizează că limita maximă a despăgubirilor de asigurare se stabileşte prin hotărâre a guvernului la propunerea Ministerului Finanţelor.
Astfel, HG nr. 1194/2000, în vigoare la data producerii accidentului, prin art. 10 alin. (1) pct. b, a stabilit că, în cazul producerii unui accident, asigurătorul acordă despăgubiri până la 80.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 400.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Conform art. 57 alin. (1) din aceeaşi lege (136/1995), drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentului de autovehicul se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia.
Pe de altă parte, doctrina juridică şi practica instanţei au stabilit că în noţiunea de parte responsabilă civilmente în procesul penal sunt cuprinse, alături de persoanele prevăzute de art. 1000 C. civ., şi alte persoane care, potrivit unor legi speciale sunt ţinute să acopere prejudiciul provocat de o altă persoană, iar răspunderea societăţilor de asigurare derivă din contract.
În cauză, inculpatul încheiase contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă cu valabilitate între 9 iunie 2001 – 31 decembrie 2001.
Aşa încât, se impune obligarea inculpatului, în solidar cu societatea de asigurare, la acoperirea despăgubirilor.
Faţă de aceste considerente şi prevederile legale aplicabile în cauză, urmează să se admită recursul în anulare, să se caseze hotărârile atacate cu privire la latura civilă, obligând terţul asigurător, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile şi a daunelor morale către partea civilă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 113 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Călăraşi şi deciziei penale nr. 1885 din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, privind pe intimatul inculpat S.V.
Casează deciziile atacate cu privire la latura civilă.
Obligă terţul asigurator S.C. A. S.A., sucursala Călăraşi, în solidar cu intimatul inculpat S.V., să plătească părţii civile E.L. sumele de 60.000.000 lei despăgubiri civile şi 10.000.000 lei daune morale.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3008/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3014/2003. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
