CSJ. Decizia nr. 3006/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3006/2003
Dosar nr. 1792/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 594 din 21 noiembrie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul B.E.F. astfel:
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi e) şi alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi d) C. pen.;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 18 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în total 19 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi d) C. pen.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 februarie 2002 până la zi.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă F.A. şi a fost obligat inculpatul să-i achite suma de 8.850.000 lei, cu titlu de despăgubiri.
S-au admis în totalitate acţiunile civile formulate de următoarele părţi civile şi a fost obligat inculpatul să achite cu titlu de despăgubiri, astfel: 2.500.000 lei părţii civile D.V.; 3.000.000 lei părţii civile M.I.; 600.000 lei părţii civile C.A.; 550.000 lei părţii civile F.D.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate M.M., R.E., C.A., B.A. şi R.L. şi parţial părţii vătămate F.A., M.I., C.A. şi S.E.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.450.000 lei a unei perechi de bocanci bărbăteşti cu şireturi de culoare maro, mărimea 43 şi o haină de culoare neagră, imitaţie de piele.
A fost obligat inculpat să achite 12.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
1. Inculpatul B.E.F. a remarcat-o pe victima D.A.E. de mai multă vreme, fiind atras de persoana victimei. În data de 9 martie 2001, inculpatul a văzut-o pe victimă în zona imobilului în care locuia şi a urmărit-o până la discoteca O. din municipiu, rămânând în incinta acestei discoteci până când victima s-a hotărât să plece. La plecare, inculpatul a urmărit-o din nou pe victimă, iniţial până la un taxi pe care victima l-a luat, iar în continuare inculpatul a urmărit-o folosindu-se de un taximetru. În momentul în care victima a ajuns la imobilul în care locuia şi se afla în scara blocului, inculpatul a încercat să o abordeze pe victimă şi să discute cu aceasta. Văzând insistenţele inculpatului, victima a început să strige după ajutor, moment în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feţei. În încercarea de a se apăra, victima l-a zgâriat pe inculpat pe obraz, leziune constatată ulterior de medicul legist la examenul obiectiv din 28 februarie 2002, concluziile raportului de constatare medico-legală constând în aceea că această leziune s-a produs prin zgâriere, posibil unghie şi nu este exclusă producerea acesteia pe data de 9 martie 2001.
După aplicarea loviturilor, victima a căzut jos în lift. În acel moment inculpatul i-a luat victimei poşeta, a oprit liftul la etajul 2 şi a fugit pe scări. În timp ce cobora scările, inculpatul şi-a pierdut talpa de la un adidas.
Victima D.A.E. a decedat ca urmare a asfixierii mecanice prin aspirant sanguin traheo-bronho-pulmonar, consecutiv unui traumatism maxilo-facial cu fractura oaselor proprii nazale. De asemenea, pe corpul victimei s-au constatat un număr de 14 leziuni în special în zona feţei, leziuni care potrivit raportului de constatare medico-legală s-au putut produce prin lovire cu corp dur, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate.
Inculpatul a avut o poziţie oscilantă în declaraţii, în ceea ce priveşte comiterea acestei infracţiuni, recunoscând iniţial comiterea faptei ca apoi, să indice ca autor al faptelor de agresiune alte persoane (respectiv M.R. sau un anume C.), însă nu a negat că este cel care a sustras bunurile de la victimă.
Tribunalul a concluzionat că revenirea inculpatului asupra poziţiei procesuale iniţiale este nesinceră, fiind contrazisă de probele administrate în cauză.
Astfel, martorii S.I., K.L.G., S.D. şi K.I. au confirmat că au plecat împreună cu victima la discoteca O. din Piaţa Mihai Viteazul unde au rămas până în jurul orelor 1,00, oră la care victima a plecat spre domiciliu fiind condusă cu un taxi de martorul I.A.D. Acest martor a confirmat că a lăsat-o pe victimă în faţa aleii blocului unde locuia.
Această stare de fapt a fost confirmată şi de inculpat, care astfel cum s-a precizat mai sus, a arătat în declaraţiile sale, că a urmărit-o pe victimă până la discotecă şi că aceasta s-a întors acasă cu un taxi, maşina având motor diesel (identic cu cel al martorului I.A.D.).
De asemenea, inculpatul cu ocazia cercetării la faţa locului, a prezentat în mod amănunţit modul de derulare a evenimentelor, a descris întocmai poziţia în care a lăsat victima după agresiune, modul în care a blocat liftul la etajul 2, a coborât pe scări şi şi-a pierdut talpa de la un adidas. De altfel, la faţa locului s-au găsit urme de sânge de grupe diferite: grupa B, care aparţinea victimei şi 0 aparţinând inculpatului. Astfel cum am arătat mai sus, inculpatul a fost zgâriat de victimă în timpul agresiunii şi este evident că dacă victima nu ar fi intrat în contact fizic direct cu inculpatul nu s-ar putea explica prezenţa urmelor sanguine la locul agresiunii. Ideea lansată de inculpat că această zgârietură a fost rezultatul unei crize de epilepsie din copilărie sau că i-ar fi cauzată de mama sa nu a fost dovedită, fiind infirmată de martorii B.A., precum şi M.A.M.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că acele persoane, respectiv M.R. sau C., ar fi autorii actelor de agresiune, că patronul de la discoteca M. l-ar fi plătit pe acel C. să o agreseze pe victimă şi că zgârietura pe care o prezintă pe faţă ar fi fost cauzată în altă împrejurare, respectiv de mama sa.
Aceste din urmă aspecte s-au dovedit a fi pure fabulaţii ale inculpatului, deoarece existenţa acestor persoane arătate mai sus nu a putut fi dovedită, inculpatul conducând organele de poliţie până la domiciliul presupusei persoane M.R., ca apoi să arate că nu există această persoană. Mai mult, în urma verificărilor la Biroul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Cluj-Napoca s-a stabilit că nu există persoane cu numele indicat de inculpat.
De altfel, martora B.V. (mama inculpatului) a confirmat că inculpatul obişnuia să-şi creeze prieteni imaginari, aspect care se coroborează cu concluziile raportului Psihologic şi raportul medico-legal de expertiză psihiatrică, unde se arată că inculpatul prezintă o personalitate dizarmonic structurată, o modificare organică a personalităţii pe fond microsechelar (disfuncţie cerebrală), cu discernământ scăzut, dar cu capacitate psihică de apreciere critică a faptei. Nu trebuie omis nici faptul că inculpatul a fost caracterizat de către martori, respectiv mama, fraţi şi prietena acestuia ca fiind o persoană cu comportament violent, în repetate rânduri agresând fizic atât pe mama sa, cât şi pe prietena lui, martora M.A.M.
Totodată, în cauză s-a dovedit că inculpatul a avut o pereche de adidaşi şi că ulterior datei de 9 martie 2001, încălţămintea nu a mai fost văzută de membrii familiei inculpatului, respectiv mama şi fratele acestuia.
Un alt element în susţinerea vinovăţiei inculpatului a fost cel legat de valorificarea bunurilor sustrase de la victimă. Astfel, inculpatul a indicat cu ocazia reconstituirii faptei în locul unde s-a ascuns pentru a verifica conţinutul poşetei sustrase de la victimă, respectiv un magazin situat în apropierea locului comiterii faptei, a indicat locul unde a aruncat obiectele sustrase de la victimă, iar telefonul mobil l-a valorificat prin intermediul martorului S.C. la o casă de amanet.
În final, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii în faţa medicilor legişti şi psihiatri, la prezentarea materialului de urmărire penală, iar cu ocazia efectuării testului poligraf, inculpatul a dat dovadă de comportament simulat la întrebările esenţiale ale cauzei.
2. În noaptea de 21 august 2001, inculpatul B.E.F. profitând de faptul că vecinul său, partea vătămată P.A. este plecat de la domiciliu, a pătruns printr-un geam lateral, a cărui sticlă a desprins-o, în locuinţa acesteia. Inculpatul a sustras din interior o staţie de amplificare, un televizor color, un casetofon, două boxe, un CD player, un pick-up, o pereche de căşti audio şi un decodor H.B.O., bunuri a căror valoare totală s-a apreciat de partea vătămată la suma de 29.800.000 lei.
Inculpatul a transportat o parte a acestor bunuri în locuinţa sa, în pod, iar o altă parte într-o cutie de gaz de pe str. Traian.
În după-amiaza zilei de 22 august 2001, inculpatul a vândut o parte din bunuri martorului R.D. din Baciu, la locuinţa căruia a fost însoţit de T.M. Aceştia nu au cunoscut provenienţa bunurilor.
În aceeaşi zi, inculpatul a vândut televizorul martorului M.Z.C., fără a-i spune provenienţa acestuia.
O telecomandă a unui televizor, pe care inculpatul a vrut să-l fure din locuinţa părţii vătămate, a fost vândută lui P.N.
În cursul urmăririi penale, s-au recuperat şi predat către partea vătămată F.A., casetofonul, amplificatorul, două boxe, CD, Pickup-ulvgf şi telecomanda, rămânând nerecuperate decodorul şi televizorul. Pentru aceste bunuri, partea vătămată F.A. a solicitat despăgubiri în valoare de 33 milioane lei.
Cumpărătorul de bună credinţă, R.D. a plătit pentru bunurile achiziţionate 3.000.000 lei şi, deşi s-au ridicat aceste bunuri de la dânsul, nu a formulat pretenţii civile în cauză. De asemenea, F.N. a plătit 50.000 lei pentru bunurile cumpărate de la inculpat, bunuri de asemenea ridicate, dar nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Martorul M.C. a predat televizorul la o casă de amanet pentru suma de 600.000 lei şi nu a formulat pretenţii civile.
3. În noaptea de 1 februarie 2002, inculpatul a pătruns prin efracţie în autoturismul părţii vătămate D.V., ce se afla parcat pe str. Fabricii din Cluj-Napoca, sustrăgând un radiocasetofon şi două boxe, în valoare de 2.500.000 lei.
Inculpatul care a recunoscut fapta, a arătat că a aruncat boxele, pentru că nu i-au plăcut, iar casetofonul l-a vândut a doua zi unui necunoscut. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei, pretenţie menţinută şi în faţa instanţei.
4. În data de 16 februarie 2002, pe timp de zi, inculpatul a pătruns în uscătoria unui bloc de pe str. Bucureşti din Cluj-Napoca. Inculpatul a sustras dinăuntru, obiecte de îmbrăcăminte, aparţinând părţii vătămate M.M. (valoare totală 200.000 lei) şi R.E. (valoare totală 2.500.000 lei).
În dimineaţa următoare, la ora 0,15, o patrulă a gardienilor publici l-au oprit pe inculpat în Piaţa Mihai Viteazu, întrucât a încercat să fugă. Asupra acestuia au fost găsite bunurile sustrase, care au fost restituite părţilor vătămate. Inculpatul a recunoscut fapta, arătând că a comis-o pe timp de zi.
Părţile vătămate M.M. şi R.E. au estimat prejudiciul la 200.000 lei şi respectiv 2.500.000 lei, prejudiciu recuperat integral, astfel că nu s-au constituit părţi civile în cauză.
5. În noaptea de 21 februarie 2002, inculpatul a pătruns prin efracţie în autoturismul părţii vătămate C.A., sustrăgând un radiocasetofon în valoare de 1.500.000 lei. Autoturismul era parcat pe str. Cernei. Inculpatul a dat radiocasetofonul martorului S.C., care l-a vândut martorului M.B.D., pentru suma de 200.000 lei. De la acesta a fost ridicat casetofonul şi restituit părţii vătămate.
Partea vătămată C.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât şi-a recuperat prejudiciul. De asemenea, cumpărătorul de bună credinţă, M.B. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
6. În aceeaşi noapte de 21 februarie 2001, inculpatul a pătruns prin efracţie şi în autoturismul părţii vătămate B.A.M., parcat tot pe strada Cernei, sustrăgând un radiocasetofon. Şi acest casetofon a fost dat de inculpat lui S.C., care l-a vândut martorului P.R.M. de unde a fost recuperat şi restituit, prejudiciul de 600.000 lei fiind recuperat.
Partea vătămată B.A.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, recuperând prejudiciul. Cumpărătorul de bună credinţă P.R.M. deşi a achitat 100.000 lei pentru bunul cumpărat nu s-a constituit parte civilă în cauză.
7. În dimineaţa zilei de 21 februarie 2002, inculpatul se afla la domiciliu şi a văzut că vecina sa, partea vătămată M.I. pleacă de la domiciliu. A luat cheia de la locuinţa acesteia, cunoscând locul unde se află şi a sustras din interior un radiocasetofon, un casetofon, un aparat foto, un ceas şi o pereche de bocanci, bunuri a căror valoare totală a fost apreciată de partea vătămată la suma de 7.000.000 lei.
O parte din bunuri au fost vândute de inculpat martorilor L.D., L.C.B. şi V.V., de unde au fost recuperate şi predate părţii vătămate. Aceasta s-a mai constituit parte civilă cu 4.000.000 lei, contravaloarea radiocasetofonului, pretenţii micşorate de instanţă la suma de 3.000.000 lei.
De precizat a fost faptul că în cursul urmăririi penale, partea vătămată a identificat bocancii sustraşi de inculpat în picioarele acestuia, dar nu a formulat pretenţii civile pentru acest bun.
Potrivit cumpărătorilor de bună credinţă L.D. şi L.C.B., pentru bunurile achiziţionate nu au plătit bani inculpatului, deoarece până la achitarea acestora au fost ridicate de organele de poliţie. Martorul V.V. a plătit inculpatului 100.000 lei, însă nu a formulat pretenţii civile pentru această sumă.
8. În noaptea de 25 februarie 2002, inculpatul a pătruns prin efracţie în autoturismul părţii vătămate C.A., ce se afla parcat pe strada Teleorman sustrăgând un radiocasetofon şi un încărcător de telefon mobil, precum şi cartea de identitate a maşinii, o trusă de scule, un hand trec, un CD şi un spray, bunuri în valoare de 1.000.000 lei.
Aceste bunuri au fost date de inculpat, martorului C.S.A. de la care s-au ridicat şi predat părţii vătămate. A rămas nerecuperat radiocasetofonul, în valoare de 600.000 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
9. În noaptea de 25 februarie 2002, inculpatul a pătruns prin efracţie în autoturismul părţii vătămate S.E., parcat pe strada Mecanicilor din Cluj Napoca, sustrăgând un radiocasetofon în valoare de 6.000.000 lei şi o haină imitaţie piele neagră. Inculpatul a vândut radiocasetofonul lui F.D. cu 550.000 lei şi de la care a fost ridicat şi restituit părţii vătămate S.E.
Cumpărătorul de bună credinţă, F.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 550.000 lei, iar partea vătămată S.E. nu a mai formulat alte pretenţii în cauză.
10. În data de 26 februarie 2002, inculpatul a pătruns pe timp de zi, prin efracţie, în autoturismul părţii vătămate R.L. parcat pe str. H. Barbusse din Cluj-Napoca şi a sustras casetofonul în valoare de 1.000.000 lei.
În continuare, inculpatul s-a deplasat pe str. Roşiori şi prin acelaşi mod de operare a pătruns în autoturismul părţii vătămate M.D.A., cu intenţia de a sustrage casetofonul. A fost surprins de martorii D.M. şi T.V., care au anunţat poliţia, inculpatul fiind reţinut.
Părţile vătămate R.L. şi M.D.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză, deoarece primul şi-a recuperat prejudiciul, iar cel de-al doilea nu a suferit nici o pagubă.
Situaţia de fapt reţinută mai sus s-a probat cu plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procese-verbale de cercetare la faţa locului, procese-verbale de reconstituire, declaraţii de martori, dovezi de recuperarea prejudiciului, expertiză medico-legală pentru constatarea decesului victimei D.A., expertiză medico-legală psihiatrică, expertiza cu testul poligraf, precum şi declaraţiile inculpatului.
Partea vătămată F.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 33.000.000 lei reprezentând prejudiciul nerecuperat respectiv un televizor color marca şi un decodor pentru postul H.B.O.
Avându-se în vedere că restul bunurilor sustrase i-au fost recuperate, că potrivit susţinerilor sale, un televizor color marca valorează între 5.500.000 lei şi 6.000.000 lei, iar potrivit adeverinţei existente decodorul valorează 100 dolari, respectiv 3.350.000 lei (la cursul de schimb actual), tribunalul a concluzionat că pretenţiile acestei părţi civile sunt justificate, numai în parte şi în limita sumei de 8.850.000 lei, motiv pentru care în temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul va fi obligat să achite această sumă părţii civile F.A. cu titlu de despăgubiri.
Împotriva sentinţei au declarat apel partea civilă F.A. şi inculpatul B.E.F.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor care nu se mai găsesc în natură şi nu mai pot fi restituite: un televizor color, cu diagonala de 54 cm; un casetofon; un amplificator; două bucăţi boxe; CD player; PIK-up, întrucât singurele obiecte recuperate sunt telecomanda, un aparat de ras, un spray şi un săpun.
Prin apelul scris şi oral, inculpatul apelant a solicitat, în principal, achitarea sa de sub învinuirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. d) şi e) şi alin. (3) C. pen., în baza art. 10 alin. (1) lit. c) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu este el autorul acestei fapte, ci o altă persoană; în subsidiar, a solicitat reducerea tuturor pedepselor componente ale concursului real de infracţiuni, întrucât acestea sunt excesive, raportat la împrejurarea că nu posedă antecedente penale şi este un element tânăr.
Prin Decizia penală nr. 45 din 4 martie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de partea civilă F.A., desfiinţând sentinţa apelată în latura civilă privind pe această parte şi, rejudecând, a obligat pe inculpatul B.E.F. să achite părţii civile F.A. despăgubiri civile în sumă de 30.000.000 lei, cu dobânda aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la recuperarea integrală a debitului.
A menţinut restul dispoziţiilor.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.E.F.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.E.F., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt şi reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către acesta.
Din analiza amplului probatoriu administrat în cauză, Curtea apreciază că solicitarea inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice, în infracţiunea de furt nu este întemeiată şi nu poate fi primită întrucât este dovedită cu certitudine săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. d) şi e) şi alin. (3) C. pen., având ca autor pe inculpatul recurent.
Probele au fost prezentate pe larg de instanţa de fond şi instanţa de apel, nemaifiind necesară reluarea acestora.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului atât pentru tâlhărie, cât şi pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, se constată că sunt corect individualizate, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespund gradului ridicat de pericol social al faptelor comise, cât şi persoanei inculpatului, care, deşi este infractor primar, a avut o atitudine procesuală nesinceră, formulând apărări de rea credinţă, deşi probatoriul administrat a dovedit fără echivoc că el este autorul faptelor comise.
Aşa încât, nici al doilea motiv de recurs care vizează reducerea pedepsei nu poate fi primit.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E.F. împotriva deciziei penale nr. 45 din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 februarie 2002, până la 24 iunie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3/2003. Penal. încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3008/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
