CSJ. Decizia nr. 302/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 302/2003
Dosar nr. 650/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 234 din 27 mai 1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 985/1997 au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. G.C. după cum urmează:
- în baza art. 288 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 291 C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 293 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 288 alin. (1) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 287 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 3 ani închisoare;
- în baza art. 290 C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 282 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 33 lit. a) la 7 ani închisoare;
- în baza art. 215 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1357/1991 a Judecătoriei Târgovişte pe care a adăugat-o la pedeapsa de 7 ani închisoare rezultată ca urmare aplicării art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
Conform art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia de la 25 mai 1997, la 27 mai 1998.
2. F.M. după cum urmează:
- în baza art. 31 alin. (1) raportat la art. 288 C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 293 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 291 C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 215 alin. (2) şi (3) cu C. pen., la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatei.
În baza art. 445 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
Conform art. 118 lit. a) şi b) C. pen., s-a confiscat o ştampilă cu antetul B.A., filiala Pantelimon.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii după cum urmează:
- 407.500 lei către D.G.M.P.S. Bucureşti, Of. Legislaţia muncii;
- 12.462.950 lei şi 129.000 lei către S.C. A.K.I. S.R.L.;
- 263.050 lei către S.C. L.D. S.R.L.;
- 20.000 lei către S.C. E. S.A.;
- 44.100 lei către S.C. R.I. S.R.L.;
- 111.500 lei către S.C. A. S.R.L.;
- 100.000 lei către S.C. A. S.R.L.;
- 205.100 lei către S.C. B. Bucureşti;
- 583.000 lei către S.C. R. S.R.L.;
- 590.000 lei către S.C. E.E. S.R.L.;
- 544.000 lei către S.C. M. S.R.L.
Conform art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-a reţinut că în luna iunie 1991, cei doi inculpaţi, care la acea dată erau căsătoriţi au solicitat un credit de la B.C.R., sucursala Braşov în condiţiile HG nr. 366/1991 referitoare la acordarea de împrumuturi tinerilor căsătoriţi ce nu depăşesc vârsta de 25 ani.
Cum inculpata F.M. nu întrunea această condiţie, împreună cu inculpatul G.C. şi-a falsificat buletinul de identitate pentru a induce în eroare unitatea bancară. Astfel profitând de faptul că buletinul era foarte uzat a solicitat Poliţiei Municipiului Bacău să-i elibereze un nou act de identitate prezentând acte de stare civilă falsificate, încât în noul act de identitate s-a trecut nereal la anul naşterii 1968 în loc de 1965.
Folosindu-se de actul falsificat inculpaţii au contractat la B.C.R. Braşov un credit de 100.000 lei care a fost achitat împreună cu dobânzile aferente de inculpata F.M.
Ulterior inculpatul G.C. şi-a deschis cont la B.A., filiala Pantelimon Bucureşti intrând în posesia unor carnete C.E.C. de decontare şi deplasându-se în anul 1992 la S.C. I.C.I. S.R.L. a prezentat o adresă falsă solicitând confecţionarea unei ştampile cu inscripţia unităţii bancare sus-menţionate.
După ce a intrat în posesia ştampilelor inculpatul a alimentat fictiv mai multe cecuri prin intermediul cărora a înşelat mai multe societăţi comerciale.
Astfel în primăvara anului 1992 s-a deplasat la S.C. E. S.A. cumpărând încălţăminte în valoare de 20.000 lei pe care a achitat-o cu fila C.E.C., cunoscând că nu are în cont o astfel de sumă.
La data de 8 august 1992, a cumpărat în acelaşi mod ţigări şi produse cosmetice în valoare de 44.100 lei de la S.C. R.I. S.R.L. pentru care a emis cecul fals C nr. 083401. Apoi la 12 august 1991, inculpatul s-a deplasat la sediul S.C. A. S.R.L. de unde a cumpărat cu cecul fals nr. 083403 ţigări şi un radiocasetofon.
Prin aceleaşi mijloace frauduloase inculpatul G.C. a înşelat: S.C. V. S.R.L. cumpărând mărfuri în valoare de 12.960 lei; S.C. A. S.R.L. de la care a cumpărat mărfuri în valoare de 100.000 lei; S.C. B. S.R.L. de unde a cumpărat mărfuri în valoare de 205.000 lei; S.C. D. S.R.L. Drobeta Tr. Severin de unde a luat mărfuri în valoare de 407.500 lei; S.C. R. S.R.L. Bucureşti de unde a achiziţionat în mai multe rânduri mărfuri în valoare de 132.000 lei, de 440.000 lei şi de 11.000 lei; Agenţia de Comerţ Aprovizionare şi Desfacere a luat mărfuri în valoare de 239.844 lei ; S.C. A.K. S.R.L. mărfuri în valoare totală de 392.650 lei, S.C. E.I.E. S.R.L. mărfuri de 590.000 lei şi S.C. M. de unde a achiziţionat repetat mărfuri în valoare de 216.000 lei şi respectiv 328.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 15 din 20 ianuarie 1999, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata F.M. şi a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că inculpata nu şi-a motivat în scris cererea de apel şi nici nu a fost prezentă la nici un termen pentru a-şi motiva apelul.
S-a mai reţinut că probele dosarului (proces verbal; extras pentru uzul organelor de stat de pe actul de naştere al inculpatei, originalul B.I. şi copia certificatului de căsătorie, declaraţiile martorilor S.O., Z.D. şi F.I.) rezultă indubitabil că în luna iunie 1991, inculpata împreună cu soţul ei, coinculpatul G.C., a modificat anul naşterii în certificatul de naştere şi cel de căsătorie cu scopul de a obţine un buletin de identitate cu date false pentru a-l folosi la încheierea contractului de credit.
Rezultă astfel că inculpata şi soţul ei au prezentat cele 2 acte de stare civilă la Poliţia Municipiului Braşov determinând-o cu intenţie pe martora Z.D. să treacă în buletinul de identitate date nereale, fără ca aceasta să cunoască falsul documentelor prezentate.
Prin folosirea buletinului falsificat inculpata şi soţul ei, coinculpatul G.C. au încheiat cu B.C.R., sucursala Braşov un contract de împrumut pentru tineri căsătoriţi şi prin inducerea în eroare a unităţii bancare au obţinut un credit de 100.000 lei.
S-a mai reţinut că din raportul de expertiză criminalistică rezultă că inculpata a semnat contractul la rubricile „împrumutat” „titulari” şi „soţi”.
În concluzie instanţa de apel a reţinut că vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa just individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.
Prin adresa nr. 17972 din 17 august 2001, Ministerul de Interne a înaintat Tribunalului Bucureşti cererea condamnatei F.M., intitulată plângere împotriva mandatului de executare în care aceasta arată că din anul 1997 s-a stabilit în Anglia unde s-a căsătorit revenind în România pe data de 10 august 2001, când a fost arestată în baza unui mandat de executare emis în baza unei sentinţe penale, fără ca ea să fi cunoscut de existenţa vreunui proces aflat pe rolul instanţei.
Tribunalul Bucureşti a considerat că cea condamnată a formulat o cerere de revizuire şi prin sentinţa penală nr. 679 din 6 noiembrie 2001, a declinat competenţa la Curtea de Apel Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 93 din 29 ianuarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că cererea inculpatei are caracterul unui recurs şi a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiţie spre competentă soluţionare.
Examinând cauza Curtea constată că cererea inculpatei este un recurs peste termen în sensul art. 3853 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen., întrucât din actele dosarului rezultă că inculpata a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, iar cererea a fost formulată mai înainte de 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Cu ocazia dezbaterilor instanţa a pus în discuţie din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 2859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen., referitor la existenţa unei cauze de înlăturare a răspunderii penale.
Apărătorul inculpatei a solicitat încetarea procesului penal întrucât s-a împlinit termenul special al prescripţiei răspunderii penale, iar inculpata nu a solicitat continuarea procesului.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în cauză există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Astfel conform art. 121 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală, iar conform art. 124 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 este depăşit cu încă jumătate.
Codul penal în vigoare la data comiterii faptelor de către inculpată (iunie 1991) şi la data pronunţării sentinţei de condamnare prevedea următoarele pedepse maxime pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei.
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 288 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.
În aceste condiţii termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru aceste infracţiuni este cel prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., respectiv de 5 ani.
Aşa fiind, potrivit art. 124 C. pen., termenul prescripţiei speciale este 7 ani.
Cum potrivit art. 122 alin. (2) C. pen., termenul de prescripţie se socoteşte de la data infracţiunii, în speţă din iunie 1991, se constată că pentru toate infracţiunile comise de inculpată acest termen s-a împlinit în decembrie 1998.
În consecinţă existând o cauză care înlătură răspunderea penală hotărârile atacate sunt supuse casării conform art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.
Din examinarea cauzei rezultă, de asemenea, că hotărârile sunt contrare legii sub aspectul soluţionării laturii civile.
Astfel inculpata a fost obligată în solidar cu inculpatul G.C. la plata despăgubirilor către societăţile comerciale înşelate numai de acesta prin mijloace frauduloase, respectiv prin falsificarea unor cecuri.
Or, inculpata a comis o singură infracţiune de înşelăciune în dauna B.C.R., sucursala Braşov, iar paguba cauzată prin această infracţiune a fost acoperită prin plată.
În condiţiile în care inculpata nu a comis faptele ilicite prin care au fost păgubite societăţile comerciale, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 998 şi art. 1003 C. civ., pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatei în solidar cu autorul faptelor prin care s-au creat prejudiciile.
Aşa fiind, nu există temei legal pentru ca inculpata să fie obligată alături de inculpatul G.C. la acoperirea pagubelor cauzate de acesta din urmă şi ca atare hotărârile sunt supune casării conform art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Faţă de considerentele menţionate se va admite recursul peste termen declarat de inculpată şi conform art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile numai cu privire la inculpată.
Se vor descontopi pedepsele aplicate şi în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor pentru infracţiunile comise.
Se va dipune punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Se va menţine dispoziţia anulării înscrisurilor falsificate.
Se va constata acoperit prejudiciul cauzat părţii civile B.C.R., sucursala Braşov.
Se va înlătura obligarea inculpatei în solidar cu inculpatul G.C. la plata despăgubirilor civile.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţiiale hotărârii.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul peste termen declarat de inculpata F.M. împotriva deciziei penale nr. 15 din 20 ianuarie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 234 din 27 mai 1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la inculpata F.M.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpata F.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 31 raportat la art. 288 C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., constatând prescrisă răspunderea penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Menţine dispoziţia de anulare a înscrisurilor falsificate.
Constată acoperit prejudiciul cauzat părţii civile B.C.R., sucursala Braşov.
Înlătură obligarea inculpatei în solidar cu inculpatul G.C. la plata despăgubirilor civile şi a dobânzilor legale către următoarele părţi civile: D.G.M.P.S. Municipiul Bucureşti, Of. Legislaţiei Muncii; S.C. A.K.I. S.R.L.; S.C. L.D. S.R.L.; S.C. E. S.A.; S.C. R.I. S.R.L.; S.C. A. S.R.L.; S.C. A. S.R.L.; S.C. B. Bucureşti, S.C. R. S.R.L., S.C. E.E. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3014/2003. Penal. Plângere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3029/2003. Penal. Art.175 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
