CSJ. Decizia nr. 3026/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3026/2003
Dosar nr. 1003/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 7 ianuarie 2003, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul S.C., în temeiul art. 461 lit. d) C. proc. pen.
S-a reţinut că petiţionarul a fost condamnat la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 28 noiembrie 1999, împreună cu o altă persoană, a încercat să sustragă reziduuri petroliere de la S.B.
Hotărârea judecătorească de condamnare nr. 32 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 5597 din 14 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Contestatorul a solicitat ca instanţa de executare să constate că pedeapsa aplicată este graţiată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 543/2002.
Instanţa a constatat că, în raport de data săvârşirii infracţiunii şi încadrarea juridică a acesteia, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile privind graţierea unor pedepse stabilite prin Legea nr. 543/2002.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 79 din 14 februarie 2003, a respins, ca tardiv, apelul declarat de contestator.
Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul S.C. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, întrucât acesta a fost declarat în termen legal.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Sentinţa penală nr. 1 din 7 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova a fost comunicată contestatorului la data de 10 ianuarie 2003.
Contestatorul a declarat apel conform datei poştei de pe plicul prin care a fost înaintată cererea, la data de 24 ianuarie 2003.
În aceste condiţii, Curtea constată că apelul a fost declarat tardiv, încălcându-se dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., care stabilesc că termenul legal de declarare a apelului este de 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru părţile care au lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare.
Contestatorul nu se află nici în situaţia prevăzută de art. 365 C. proc. pen., întrucât el a avut cunoştinţă de judecarea cauzei, depunând concluzii scrise prin apărătorul său ales şi nici în cea prevăzută de art. 364 C. proc. pen., întrucât nu a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare a declarării în termen a apelului.
În consecinţă, soluţia Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a respins ca tardiv apelul formulat de S.C. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 7 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova, fiind legală şi temeinică, recursul declarat de contestator urmează a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, art. 192 alin. (2) Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 79 din 14 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3019/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3042/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
