CSJ. Decizia nr. 3063/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3063/2003
Dosar nr.3004/2002
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 14 martie 2002 a Tribunalului Braşov, au fost condamnaţi, printre alţii, şi inculpaţii:
- P.N.B. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen. ş.
- R.O. la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen., i s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, constatând că a fost arestată în perioada 8 decembrie 2000 – 8 martie 2001.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului P.N.B. şi a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 8 decembrie 2000 la zi, a constatat că partea vătămată D.W.B. nu s-a constituit parte civilă, a confiscat în baza art. 118 lit. d) C. pen., suma de 250.000 lei de la inculpatul P.N.B. şi a obligat pe inculpaţi, la câte 2 milioane lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în fapt, că, în seara zilei de 6 decembrie 2000, inculpaţii P.N.B., T.C.N. (condamnat în cauză) şi R.O. au consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea Codlea, împrejurare în care au cunoscut pe partea vătămată D.W.B. şi constatând că acesta vorbeşte în limba franceză, i-au propus să stea la masa lor.
Întrucât partea vătămată a acordat o atenţie mai mare, în sens de simpatizare a inculpatei R.O., inculpaţii s-au înţeles cu aceasta din urmă să-i conducă la plecare, iar ceilalţi doi să intervină pe parcurs şi să-l deposedeze de sumele de bani şi bunurile aflate asupra sa.
Conform înţelegerii, inculpata R.O. a părăsit barul împreună cu partea vătămată, urmaţi îndeaproape de cei doi inculpaţi care, i-au aplicat lovituri în zona capului şi i-au sustras portmoneul cu acte şi bani, un card şi un ceas de mână.
În timpul agresării părţii vătămate, inculpata R.O. a părăsit locul faptei.
Prin Decizia penală nr. 116 din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a casat sentinţa penală numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor P.N.B. şi T.C.N. pe care le-a majorat la 7 ani închisoare şi, respectiv, 7 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la încadrarea juridică a infracţiunii comise de inculpata R.O. pe care a schimbat-o în complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a condamnat-o la 3 ani închisoare, înlăturând aplicarea art. 81 C. pen.
Totodată, s-a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi şi i-a obligat la câte 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, inculpaţii P.N.B., T.C.N. şi R.O. au declarat recurs.
Inculpatul T.C.N. , ulterior şi-a retras recursul şi s-a luat act în acest sens, prin încheierea din 27 noiembrie 2002.
Inculpaţii P.N.B. şi R.O., prin motive comune de recurs, au susţinut că nu au participat la comiterea faptei şi au cerut achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor pe care le consideră prea severe, temeiuri de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, iar încadrarea juridică dată, cu corecturile aduse de instanţa de apel, este corespunzătoare faptei comise.
Din declaraţiile date de inculpaţii R.O. şi martorii T.M.G. şi P.G. rezultă că, ceilalţi doi inculpaţi au cerut inculpatei R.O. să plece cu partea vătămată, înţelegând că urmează a fi deposedată de bunuri şi bani şi că a doua zi, inculpaţii au afirmat că au lovit-o şi au şi paşaportul acesteia.
Şi la instanţă, inculpata R.O. şi-a menţinut declaraţiile, precizând că a însoţit pe partea vătămată şi după parcurgerea unei distanţe mici, au fost ajunşi din urmă de ceilalţi doi inculpaţi care aveau capul acoperit şi au atacat-o.
Inculpatul T.C.N. a recunoscut şi la instanţă actele de agresiune asupra părţii vătămate, fiind însoţit de inculpatul P.N.B.
Inculpatul P.N.B. la instanţă, a precizat că a însoţit la plecare pe partea vătămată, recunoscând faptul că s-a găsit asupra sa ceasul părţii vătămate.
Declaraţiile martorilor se coroborează şi cu declaraţiile părţii vătămate, care a recunoscut pe inculpaţi.
Prin urmare, susţinerile inculpaţilor referitoare la nevinovăţie sunt contrazise de probele administrate în cauză, sus-arătate.
În legătură cu pedepsele aplicate, instanţa de apel, a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens, a ţinut seama de pericolul social ridicat al infracţiunii comise (participarea în grup, pe timp de noapte şi pe stradă la săvârşirea faptei) şi al persoanei inculpaţilor (neîncadraţi în vreo activitate utilă, dar şi că sunt la prima abatere penală) astfel că, pedepsele stabilite, orientate spre limita minimă prevăzută de lege şi sub această limită prin efectul circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatei R.O., sunt necesare pentru reeducarea lor şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În sfârşit, susţinerea procurorului că între considerente şi dispozitivul deciziei există contradicţii, în sensul că, instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra apelurilor declarate de inculpaţi, nu este întemeiată, întrucât, din minută rezultă că s-au respins apelurile, iar împrejurarea că în dispozitivul deciziei redactate s-a omis prin dactilografiere să se copieze exact minuta, aceasta constituie o eroare materială ce se îndreaptă conform art. 195 C. proc. pen.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi şi a fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.N.B. şi R.I. împotriva deciziei penale nr. 116/ Ap din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului P.N.B., perioada arestării preventive de la 8 decembrie 2000, la 25 iunie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat P.N.B. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenta inculpată R.I. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3052/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 3065/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
