CSJ. Decizia nr. 3017/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3017/2003

Dosar nr.1835/2003

Şedinţa publică din 24 iunie 2003

Asupra recursului de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1154 din 5 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I–a penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petenta condamnată A.S.T., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că sus-numita a solicitat în conformitate cu prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicate conform art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., prin sentinţa penală nr. 363 din 14 iunie 2000 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4697/2001 a Curţii Supreme de Justiţie.

S-a arătat de condamnată că are o situaţie familială grea, iar ea este unica întreţinătoare a familiei.

La dosar s-au ataşat copia sentinţei penale sus-menţionate şi mandatul de executare nr. 529 din 26 noiembrie 2001.

Prin sentinţa penală nr. 682 din 1 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I–a penală, a fost respinsă cererea condamnatei.

Apelul condamnatei A.S.T. a fost admis prin Decizia penală nr. 662/ A din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti pe motivul că între dispozitivul deciziei şi considerente există o neconcordanţă evidentă.

În fond, după casare, tribunalul a constatat că din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria sectorului 5 Bucureşti, a reieşit că mama petentei este pensionată şi are un venit lunar de 1.415.000 lei, este bolnavă, iar sporadic primeşte ajutor de la un fin plecat în străinătate, astfel că prin sentinţa penală nr. 1154/2002 a respins cererea.

Apelul declarat de condamnată împotriva acestei sentinţe penale a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 172/ A din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.

Nemulţumită de această hotărâre, petenta a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie.

Curtea constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.

Într-adevăr, motivele invocate de condamnată nu se încadrează în cele strict şi limitativ prevăzute în prevederile art. 453, raportat la art. 455 C. proc. pen.

Aceste motive sunt preexistente condamnării petentei, iar anterior acestora nu a făcut dovada rezolvării problemelor cu care s-a confruntat familia sa. Oricum, prezenţa temporară a condamnatei nu ar fi în măsură să soluţioneze pe fond situaţia familială dificilă pe care o traversează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata A.S.T. împotriva deciziei penale nr. 172 din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.

Obligă recurenta la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3017/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs