CSJ. Decizia nr. 3038/2003. Penal

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3038/2003

Dosar nr. 3465/2002

Şedinţa publică din 25 iunie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 42 din 1 aprilie 2002 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul B.J.C. a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.

Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 august 2001, la zi şi l-a obligat să plătească 40.000.000 lei despăgubiri din care 5.000.000 lei daune materiale şi 35.000.000 lei daune morale părţii vătămate P.M.F. şi 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

În vara anului 2001, mama părţii vătămate P.M.F., în etate de 12 ani şi anume A.G., l-a cunoscut pe inculpatul B.J.C., de cetăţenie franceză, în cartierul în care locuiesc, împrejurare în care, l-a rugat să-i mediteze fiul la limba franceză, minorul fiind în clasa a V-a. Inculpatul a refuzat oferta de a primi vreo sumă de bani, spunându-i că îl va medita gratuit, fiind cunoscut în cartier că este ataşat şi generos cu copii.

Timp de trei zile inculpatul l-a meditat pe minor în locuinţa unei vecine şi în prezenţa mamei sale, după care l-a vizitat aproape zilnic la domiciliu în timpul orelor după amiezii.

În ziua de 21 august 2001, inculpatul l-a vizitat pe minor la domiciliu în jurul orei 9 şi a plecat la ora 10. În jurul orei 21,00, mama minorului a plecat de la domiciliu, lucrând în schimbul de noapte şi după vreo 10 minute de la plecarea acesteia, inculpatul ştiindu-l pe minor singur, l-a vizitat din nou, împrejurare în care i-a cerut să se dezbrace, ameninţându-l cu lovirea. A insistat, iar minorul l-a muşcat de braţ, deşi inculpatul l-a prins cu mâna de gât, l-a trântit în pat cu faţa în jos şi i-a introdus un deget în anus. Apoi a plecat cerându-i să nu relateze despre cele întâmplate mamei sale.

În ziua următoare, inculpatul a revenit la ora 9,00 şi l-a meditat în prezenţa mamei sale timp de o oră, după care a plecat.

Seara, în jurul orei 21,35, mama minorului a plecat la serviciu şi după 15 minute inculpatul a revenit în locuinţă, i-a cerut minorului să se dezbrace, deşi acesta a fugit într-o altă cameră, inculpatul l-a urmat, l-a dezbrăcat, l-a trântit în pat cu faţa în jos şi i-a introdus penisul în anus, apoi în cavitatea bucală.

În ziua următoare, 23 august 2001, la ora 12,00, inculpatul l-a vizitat din nou şi i-a cerut să ţină secret cele întâmplate.

În ziua de 27 august 2001, mama minorului a observat pe cearceaful din camera acestuia pete de sânge, împrejurare în care minorul i-a relatat despre faptele inculpatului.

Când inculpatul a venit seara în locuinţă, la întrebarea mamei minorului cu privire la petele de sânge, i-a spus că s-a jucat cu acesta şi s-a lovit la cap.

Prin Decizia penală nr. 351 din 16 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care susţinerea că procedura de citare nu a fost îndeplinită la data judecării şi pronunţării hotărârii şi că din probele administrate nu rezultă vinovăţia sa în comiterea faptei pentru care a solicitat a fi achitat.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând prin apărătorul său, motivele învederate în apel şi anume a susţinut că judecata a avut loc fără participarea sa deşi era arestat, şi aducerea sa era obligatorie, nulitate prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., astfel că se impune trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, şi în al doilea rând nu sunt probe de vinovăţie, solicitând astfel achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 5 şi 18 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

În declaraţiile date, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susţinând că a dormit la locuinţa minorului în nopţile de 20, 21 şi 22 august 2001 împreună cu acesta pentru că mama lui lucra în schimbul de noapte şi că în aceste nopţi s-a jucat cu minorul, împrejurare în care s-a lovit la cap de tăblia patului, fapt ce explică petele de sânge de pe cearceaf.

Probele administrate în cauză, contrazic însă afirmaţiile inculpatului.

Sub acest aspect, atât mama minorului, cât şi acesta nu confirmă faptul că inculpatul ar fi dormit vreo noapte la locuinţa lor.

De asemeni, în legătură cu petele de sânge de pe cearceaf s-a stabilit prin buletinul de analiză nr. 909 din 12 noiembrie 2001, emis de I.N.M.L. Dr. Mina Minovici Bucureşti, că provin de la minor (grupa sanguină O şi R.H. (D) negativ şi deci nu de la inculpat care are o altă grupă sanguină.

Din raportul medico-legal nr. 382 din 28 august 2001, întocmit de Laboratorul medico-legal Giurgiu rezultă că minorul prezintă leziuni anale urmare unui raport sexual anal petrecut în urmă cu 6-7 zile.

La data de 31 august 2001, a fost examinat medical şi inculpatul, iar din raportul medico-legal nr. 384/E/II/2001 rezultă că prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 22 august 2001, fiind produse prin lovire cu şi de corpuri dure, posibil şi prin muşcare pentru leziunea de pe braţul drept.

Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, invocaţi şi în concluziile scrise depuse de apărătorul inculpatului, rezultă că acestuia îi plăcea compania copiilor cărora le dădea dulciuri, haine uzate şi chiar bani, câştigând astfel încrederea lor şi a părinţilor acestora.

Alţi martori (R.V., I.V. ş.a.) în declaraţiile date scot în evidenţă obsesia inculpatului de a se juca cu copii cărora le-a cerut să-i arate să-i arate penisul sau i-a mângâiat pe burtă şi testicule.

În sfârşit, semnificativ este şi cazierul inculpatului din care rezultă că anterior a fost condamnat la 10 ani închisoare de către Curtea de Apel din Renneş şi la 5 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 835/1999 a Tribunalului de Mare Instanţă din Caen (Franţa), pentru fapte de agresiune sexuală asupra unor copii.

Prin urmare, în cauză au fost administrate suficiente probe din care rezultă vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii.

Referitor la motivul de nulitate invocat din încheierea din 25 martie 2002 a Tribunalului Giurgiu, rezultă că inculpatul a fost prezent la dezbaterile privind judecarea în fond a cauzei şi a fost asistat de un avocat la care a participat şi un interpret de limbă franceză, dar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 1 aprilie 2002, când s-a hotărât asupra inculpării aduse.

Prin urmare, susţinerea apărătorului acestuia că inculpatul nu a fost prezent la judecată nu este întemeiată, apărătorul făcând confuzie între judecată şi pronunţare, la această din urmă operaţiune (pronunţare) neparticipând, decât completul de judecată şi nicidecum vreuna din părţile procesului.

Pentru motivele ce preced, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat şi va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.J.C. împotriva deciziei penale nr. 351 din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 august 2001, la 25 iunie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare şi la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată A.G.

Onorariul pentru interpret se va plăti din fondul Curţii Supreme de Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3038/2003. Penal