CSJ. Decizia nr. 3037/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3037/2003
Dosar nr. 1742/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66 din 15 februarie 2002, Tribunalul Brăila, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., a condamnat pe inculpatul U.O. la 5 ani închisoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 29 iulie 2000, în jurul orelor 22,00, inculpatul şi martorii G.V. şi M.C. se deplasau pe str. Chişinău, după ce jucaseră fotbal în curtea unei şcoli.
Conform înţelegerii anterioare, potrivit căreia urmau să tâlhărească persoanele întâlnite, martorul G.V. le-a spus celor doi că-i va sustrage bani părţii vătămate; după ce s-a apropiat de aceasta şi i-a cerut 2.000 lei, întrucât aceasta a refuzat, martorul M.C., pe un ton autoritar, i-a cerut să-i cinstească cu o bere. De teamă, partea vătămată a mai cumpărat o bere pe care a înmânat-o celor trei.
În continuare, inculpatul U.O. s-a postat în faţa părţii vătămate, iar cei doi martori au încadrat-o şi ţinut-o de mâini. G.V. a sustras părţii vătămate telefonul mobil pe care-l purta în buzunarul pantalonilor. Tot din buzunar inculpatul i-a sustras restul primit şi un portmoneu în care se aflau 40 dolari S.U.A.
Pe drum, cei trei au numărat banii sustraşi care erau în sumă de 88.000 lei.
Fiecare şi-a reţinut câte 20.000 lei, iar cu restul au plătit un taxi cu care s-au deplasat pe B-dul Independenţei.
Între timp, martorul a dat telefonul sustras inculpatului, care l-a vândut martorului D.M. cu suma de 400.000 lei, banii obţinuţi fiind împărţiţi cu ceilalţi martori.
După săvârşirea faptelor, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, aşa încât, s-au efectuat cercetări numai faţă de martorii M. şi G., dispunându-se disjungerea cauzei pentru inculpatul U.O.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 233 din 22 mai 2002, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, s-au admis ambele apeluri, s-a desfiinţat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, Tribunalul Brăila.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că nu au fost clarificate aspecte de fapt şi de drept esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei care echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei şi justifică soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
Procedând la rejudecare, după casare, Tribunalul Brăila prin sentinţa penală nr. 26 din 24 ianuarie 2003, a condamnat pe inculpatul U.O. la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2054 din 5 octombrie 2001 a Judecătoriei Brăila, în pedepsele de un an şi 6 luni închisoare, 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2186 din 26 octombrie 2000 a Judecătoriei Slobozia şi restul de 266 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2982 din 23 decembrie 1998 a Judecătoriei Brăila.
A descontopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 929 din 7 mai 2001 a Judecătoriei Brăila, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1007 din 27 aprilie 1999 a Judecătoriei Brăila, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi faţă de care s-a făcut aplicarea art. 85 C. pen., prin sentinţa penală nr. 2186 din 26 octombrie 2000 a Judecătoriei Slobozia.
În baza art. 36 alin. (1) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin prezenta, cu pedepsele de un an şi 6 luni închisoare, 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an şi 6 luni, în total, 9 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut revocarea restului de 266 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2982 din 23 decembrie 1998 a Judecătoriei Brăila, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute în total 10 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 800.000 lei şi l-a obligat să plătească statului această sumă.
S-a mai constatat că părţile vătămate I.G. şi D.M. nu s-au constituit părţi civile.
S-a reţinut, pe baza probelor administrate, aceeaşi situaţie de fapt, constând în faptul că, la 29 iulie 2000, în jurul orelor 22,00, inculpatul, împreună cu alte 2 persoane, au sustras prin violenţă părţii vătămate I.G. un telefon mobil şi suma de 88.000 lei din buzunar.
Ulterior, inculpatul a vândut telefonul mobil sustras de la partea vătămată martorului D.M., cu suma de 400.000 lei, sumă împărţită între cei trei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel numai inculpatul care a susţinut că este nevinovat.
Prin Decizia penală nr. 166 din 20 martie 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
S-a motivat în considerentele deciziei că, instanţa de fond a reţinut corect vinovăţia inculpatului, iar pedeapsa aplicată respectă dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva hotărârilor de mai sus, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care le-a criticat cu privire la pedeapsa aplicată, solicitând în acest sens, menţinerea pedepsei aplicată anterior casării.
Critica va fi analizată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se însă că este nefondată.
Pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecăţii este situată în limitele legale sancţionatoare, reflectând pericolul social al faptei comise, dar şi al făptuitorului.
Ameninţând şi folosind violenţa în deposedarea părţii vătămate de bani şi bunuri, recurentul inculpat a comis o faptă gravă de tâlhărie, răspunderea penală fiind accentuată datorită împrejurărilor în care aceasta s-a comis şi care atrag o încadrare calificată a faptei.
Pe de altă parte, deşi recurentul inculpat nu este recidivist, el are în antecedente numeroase condamnări în timpul minorităţii, pentru fapte de aceeaşi natură.
Este adevărat că, în final, recurentul inculpat urmează să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsă stabilită corect, prin adăugarea unor sporuri legale, urmare a contopirilor corect efectuate.
În acest context, neconstatându-se motive care să justifice reducerea pedepsei aplicate recurentului, critica formulată este nefondată şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge.
Examinând şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., hotărârile recurate nu se constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu să conducă la casare.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată recurentului inculpat se va deduce arestarea preventivă la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.O. împotriva deciziei penale nr. 166/ A din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 20 ianuarie 2000, la 1 martie 2000 şi de la 22 martie 2001, la 25 iunie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3036/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3038/2003. Penal → |
|---|
