CSJ. Decizia nr. 3039/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3039/2003
Dosar nr. 1926/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 393 din 27 noiembrie 2002, a condamnat pe inculpaţii G.V.Şt. şi P.O.M. la:
a) câte 12 ani de închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.;
b) câte un an de închisoare, pentru infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 C. pen.;
c) câte 7 ani de închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite în cea mai grea, inculpaţii urmând să execute câte 12 ani de închisoare, cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod.
Din durata pedepselor aplicate inculpaţilor, li s-a dedus detenţia preventivă. Ei au fost menţinuţi în stare de arest şi obligaţi la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
De asemenea, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la 15.000.000 lei daune morale victimei şi 482.100 lei cheltuieli de spitalizare a acesteia.
Instanţa a reţinut că, în noaptea de 21 februarie 2002, împreună, inculpaţii au acostat pe minorul I.V.S. (13 ani), cu care, prin constrângerea acestuia, au avut relaţii sexuale nefireşti, apoi au urinat pe partea vătămată.
Parchetul şi inculpaţii au declarat apel.
Parchetul a susţinut că:
a) instanţa a omis să aplice inculpaţilor pedeapsa complimentară, conform art. 197 alin. (3) C. pen.;
b) daunele morale, cuvenite părţii civile, sunt de 30 milioane lei.
Inculpaţii au cerut achitarea de orice penalitate, motivând că sunt nevinovaţi.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 92 din 8 aprilie 2003, a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa şi, în rejudecare, a aplicat inculpaţilor pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpaţii urmând să execute câte 12 ani de închisoare şi câte 4 ani interzicerea unor drepturi.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la 30 milioane lei daune morale părţii vătămate.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Inculpaţii au fost menţinuţi în stare de arest, iar din durata pedepsei li s-a dedus detenţia preventivă.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse, ca nefondate.
Apelanţii au fost obligaţi la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin recursurile de faţă; inculpaţii critică Decizia, cerând, în principal, achitarea de orice penalitate, deoarece nu au comis faptele imputate, iar în subsidiar, reducerea pedepselor.
Critica este întemeiată, dar pentru un alt motiv decât acelea invocate de recurenţi.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedepsele privative de libertate aplicate inculpaţilor, având în vedere:
a) declaraţiile, constante, ale părţii vătămate;
b) declaraţia martorului N.S., taximetristul care a transportat părţile şi căruia victima i s-a plâns că a fost agresată, sexual, de către inculpaţi, plângere verosimilă, minorul fiind, vizibil, lezat şi pătat de sânge, fecale şi lichid seminal;
c) declaraţia martorului C.V., medic de gardă la Spitalul de Pediatrie Braşov, care l-a examinat pe minor în dimineaţa zilei de 22 februarie 2002, când a constatat că acesta din urmă prezintă leziuni corporale, un orificiu anal dilatat;
d) procesul-verbal de constatare, întocmit la locul faptei, unde, în prezenţa martorilor asistenţi, T.D. şi N.F., inculpaţii au indicat împrejurările în care au lipsit de libertate victima, pe care au agresat-o sexual;
e) raportul de constatare medico-legală, care atestă că victima a fost agresată, la data reclamată;
f) declaraţia inculpatului G.V.Şt., care recunoaşte că minorul a fost agresat sexual;
g) declaraţia inculpatului P.O.M. că, în adevăr, au avut raporturi sexuale cu minorul.
Nu sunt temeiuri pentru redozarea pedepselor aplicate inculpaţilor. Faptele lor sunt grave.
Din oficiu, se constată, însă, că, prin efectul aplicării Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse, pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de corupţie sexuală sunt graţiate, integral şi condiţionat.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile vor fi admise, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii G.V.Şt. şi P.O.M. împotriva deciziei penale nr. 92/ Ap din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 393 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Braşov, numai cu privire la incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse.
Înlătură prevederile art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente:
- în baza art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedepse de câte 12 ani închisoare fiecare, pentru infracţiunea de viol;
- în baza art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedepse de câte un an închisoare fiecare, pentru infracţiuni de corupţie;
- în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedepse de câte 7 ani închisoare fiecare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, graţiază integral şi condiţionat pedepsele de câte un an închisoare, aplicată fiecărui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie potrivit art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Face aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate fiecărui inculpat, urmând ca în final inculpaţii G.V.Şt. şi P.O.M. să execute, fiecare, pedeapsa de câte 12 ani închisoare
Compută din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada arestării preventive de la 19 martie 2002, la 25 iunie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.O.M., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3038/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3040/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
