CSJ. Decizia nr. 3036/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3036/2003
Dosar nr. 4350/2002
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132 din 15 aprilie 2002, Tribunalul Galaţi a condamnat printre alţii pe inculpaţii:
- C.V. la 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 17 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 371 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin neapelare la 6 martie 2001, în pedepsele componente, prin înlăturarea sporului de 2 luni închisoare, astfel;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. (fapta din 23 iulie 1999);
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (fapta din 23 iulie 1999);
- un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2287 din 28 octombrie 1999 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin neapelare la 28 octombrie 1999, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta din 25 mai 1998 – 28 mai 1998).
A contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 17 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă cu pedepsele de un an închisoare şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 371 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Galaţi şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza dispoziţiilor art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2287 din 5 octombrie 1999 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin neapelare la 30 octombrie 1999, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă, inculpatul C.V. urmând a executa în total o pedeapsă de 19 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
A dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 371 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Galaţi şi emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 371 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Galaţi.
- Inculpatul E.V. a fost condamnat la:
- 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi d) C. pen.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174, raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Potrivit art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, sporită la 17 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 55.000.000 lei despăgubiri civile şi 200.000.000 lei daune morale către partea civilă L.A., cât şi la suma de 500.000 lei lunar, contribuţie de întreţinere pentru minorul L.N. de la data comiterii faptei 12 decembrie 2000, până la majoratul acestuia 12 martie 2002.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate G.M.
În sfârşit inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut de instanţa de fond că:
În seara de 12 decembrie 2000, martorul H.N. (în vârstă de 14 ani) şi inculpatul S.C. au dus cârdul de oi de la stâna inculpatului E.V. În timp ce închideau ţarcul, cei doi au auzit chiuituri ce veneau din zona podului, situat în partea de est a satului Tămăoani, comuna Frumuşiţa. Au hotărât să se deplaseze în acel loc şi să identifice persoana care striga. Cu această ocazie, martorul şi inculpatul au văzut-o pe victima L.I. Acesta se afla în stare avansată de ebrietate. Au mai observat că era însoţită de un măgar cu samar, pe care era aşezată o şubă îmblănită şi că victima era îmbrăcată cu un costum din postav. Martorul H.N. şi inculpatul S.C. au intrat în discuţie cu victima L.I. Aceasta le-a precizat că este cunoscut sub numele de M.M., că este din Vrancea şi că lucrează ca cioban la o stână pe raza comunei Frumuşiţa. De asemenea, în stare avansată de ebrietate fiind, victima le-a făcut cunoscut celor doi că are 2.000.000 lei şi pe neaşteptate a început să ţipe la ei şi să-i alunge cu o bâtă.
Martorul H.N. şi inculpatul S.C. au mers la locuinţa inculpatului E.V., unde au servit masa.
În aceste împrejurări, inculpatul S.C. i-a făcut cunoscut inculpatului E.V. că lângă pod se află o persoană străină de sat şi că aceasta s-a lăudat cu banii pe care-i are asupra sa. La propunerea inculpatului E.V. au hotărât să plece în urmărirea victimei L.I. şi să-i sustragă banii.
S-au îndreptat spre baltă şi pe drum, pe malul stâng al unui canal de irigaţii au văzut-o pe victima L.I. certându-se cu un bărbat. Când s-au apropiat au putut vedea că acea persoană era inculpatul C.V., identificată de ei sub numele de V.G..
Inculpatul C.V. a luat bâta din mâna victimei L.I. şi a început să o lovească pe aceasta peste spate. Inculpaţii S.C. şi E.V. s-au apropiat şi ei de victimă şi primul a lovit-o cu pumnul peste urechi, iar cel de-al doilea cu pumnul peste gură.
În urma loviturilor primite, victima L.I. a căzut jos.
Inculpaţii E.V. şi C.V. au rămas lângă victimă şi le-au spus inculpatului S.C. şi martorului H.N. să meargă la stână. În timp ce se îndepărtau, inculpatul şi martorul au observat că inculpaţii C.V. şi E.V. au verificat buzunarele victimei, căutau banii şi continuau să o lovească cu pumnii.
În continuare, inculpaţii C.V. şi E.V. au luat-o pe victimă de mâini şi de picioare şi au aruncat-o în canalul de irigaţii.
A doua zi, victima L.I. a fost găsită în canalul de irigaţii
Din raportul de constatare medico – legală rezultă că moartea victimei L.I. a fost violentă. Ea s-a datorat unei insuficienţe cardio respiratorii acute, consecutive unei hipotermii profunde, prin acţiunea frigului. Moartea a fost favorizată de politraumatismul cu multiple leziuni, contuzie cu fractură costală şi de starea de ebrietate.
Între politraumatismul cu multiple leziuni cu fractură costală şi moartea victimei există legătură de cauzalitate.
În noaptea de 31 iulie 2000, inculpatul C.V. se deplasa spre locuinţa sa din satul Tămăoani, comuna Frumuşiţa, jud. Galaţi.
Ajungând în dreptul locuinţei părţii vătămate G.M., inculpatul a escaladat gardul, a pătruns în curtea acesteia de unde a sustras un cocoş şi 4 găini.
A doua zi, cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului au fost găsite cele 5 păsări, ce au fost restituite părţii vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii pentru nelegalitate şi netemeinicie. Inculpaţii C.V. şi E.V. au susţinut că nu au comis infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, deoarece la data respectivă se aflau la domiciliu, fie la domiciliul unei rude.
Prin Decizia penală nr. 358/ A din 10 iulie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul C.V. şi E.V. au declarat recurs, solicitând achitarea, motivat de faptul că nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi omor deosebit de grav.
Inculpatul E.V. a mai cerut restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale.
În subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei, fiind excesiv de mare de inculpatul C.V. care a recunoscut săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza ansamblului probator administrat se constată că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect.
Astfel, procesele verbale de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, raportul de constatare medico – legală, declaraţiile martorilor C.M., S.A., S.G., C.I., C.D., H.N., E.L., C.M. şi R.V., procesele verbale de confruntare între inculpaţi, toate coroborate cu declaraţiile date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, dovedesc indubitabil că fapta inculpaţilor de a pune în executare rezoluţia infracţională comună de a sustrage banii părţii vătămate, pe timp de noapte, nerealizată din motive independente de voinţa acestora, deoarece victima nu poseda bani sau alte bunuri întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la tâlhărie.
Tot astfel fapta comisă de cei doi inculpaţi de a ucide victima pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prin aruncarea acesteia în canalul de irigaţii după ce în prealabil i-au aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, încât apărările formulate de aceştia şi care vizează nevinovăţia sunt neîntemeiate, şi urmează a fi înlăturate.
Dealtfel probatoriul administrat atât în faza de urmărire, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, a stabilit vinovăţia inculpaţilor, încât nici cel de-al doilea motiv invocat în apărare, care vizează restituirea cauzei organului de urmărire penală nu este întemeiat.
Sub aspectul individualizării pedepselor se constată că, instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul deosebit de grav al faptelor săvârşite, urmările acestora care s-a soldat cu moartea victimei, persoana inculpaţilor, inculpatul C.V. fiind recidivist, cât şi scopul preventiv şi educativ al pedepselor, încât reducerea acestoranu se impune.
Pentru considerentele sus-arătate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Se va computa din pedepsele aplicate timpul arestării preventive.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V. şi E.V. împotriva deciziei penale nr. 358/ A din 10 iulie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului C.V., perioada arestării preventive de la 27 decembrie 2000 şi pentru inculpatul E.V., de la 18 decembrie 2000, la 25 iunie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat C.V. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat E.V. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3035/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3037/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
