CSJ. Decizia nr. 3034/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3034/2003
Dosar nr. 1718/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1065 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul C.G.A. a fost condamnat la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 574 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2514/2000 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, rest ce a fost contopit cu pedeapsa din cauză, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.
Totodată tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 iunie 2002, la zi şi l-a obligat să plătească 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut în fapt că inculpatul în seara zilei de 25 iunie 2002, în timp ce se afla în magazinul S.C. P. S.R.L. Bucureşti, profitând de faptul că partea vătămată S.C., asociat unic al societăţii intrase într-o încăpere alăturată casei de marcat, a sustras din sertar suma de 1.800.000 lei.
Fiind surprins de partea vătămată, inculpatul a ameninţat-o şi a strâns-o cu mâinile în jurul gâtului, pentru a-şi asigura scăparea, însă la strigătele acesteia au intervenit mai multe persoane care l-au imobilizat.
Prin Decizia penală nr. 27 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel, Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a desfiinţat parţial sentinţa, în sensul că s-a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată a revocat liberarea condiţionată a restului de un an, 9 luni şi 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare menţionată mai sus, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute 7 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanţa de apel a reţinut că inculpatul avea asupra sa, în momentul comiterii faptei de tâlhărie şi un briceag, deci o armă, astfel că fapta se încadrează şi în prevederile art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen., că restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară a fost greşit calculat, acesta fiind în realitate de un an, 9 luni şi 18 zile şi că pedeapsa nu a fost just individualizată.
Împotriva deciziei penale menţionată au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul C.G.A., referitor la cuantumul pedepsei aplicate, procurorul cerând majorarea acesteia în timp ce inculpatul a cerut reducerea pedepsei.
Recursul declarat de parchet este fondat, iar recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la aplicarea pedepsei se ţine seama de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţele, la individualizarea pedepsei nu au ţinut seama în suficientă măsură de aceste criterii.
În acest sens, inculpatul a comis o faptă, cu un grad ridicat de pericol social, într-un magazin, deci într-un loc public şi fiind surprins a încercat să folosească un cuţit şi a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate.
Pe de altă parte, persoana inculpatului prezintă un grad de pericol social sporit, întrucât a mai fost condamnat de 3 ori pentru infracţiuni de tâlhărie şi furt, fiind recidivist.
Prin urmare aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege nu este de natură să asigure reeducarea sa şi să prevină comiterea altor infracţiuni.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de parchet, se va casa Decizia atacată numai cu privire la pedeapsa al cărei cuantum se va majora potrivit dispozitivului de mai jos.
Totodată se va respinge recursul declarat de inculpat care vizează reducerea pedepsei pentru considerentele sus-arătate.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 27 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.G.A. pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pe care o majorează de la 7 ani şi 6 luni închisoare, la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit prevederilor art. 61 menţine dispoziţia de revocare a liberării condiţionate a restului de pedeapsă neexecutat de un an, 9 luni şi 18 zile din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2513/2000 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti.
Potrivit art. 36 C. pen., contopeşte restul de pedeapsă de un an, 9 luni şi 18 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul C.G.A. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 25 iunie 2002, la 25 iunie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3033/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3035/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
