CSJ. Decizia nr. 326/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia nr.326/2003
Dosar nr.2948/200.
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr.243/Adin 12 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat V.M., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă B.A.L.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea recursului şi reducerea pedepsei aplicată inculpatului care a fost sincer şi a recuperat prejudiciul.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului , inculpatul deposedând partea civilă prin violenţă şi nu este dovedit că aceasta îi dator bani. Inculpatul are şi alte condamnări în antecedente.
În ultimul cuvânt, inculpatul a lăsat la aprecierea instanţei, modul de soluţionare a cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.315 din 29 aprilie 2003, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpatul P.C. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.e C.pen., cu aplicarea art.37 lit.c şi art.13 C.pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 11 decembrie 2001, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300.000 lei despăgubiri civile către partea civilă Berki Attila Lajos, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 24 iulie 2001, în timp ce se afla pe terasa restaurentului „K” din localitatea Tormac, judeţul Timiş, unde consuma băuturi alcoolice împreună cu alte persoane, inculpatul l-a acostat pe B.A.L. caretrecea prin apropiere şi sub pretextul că acesta îi datora o sumă de bani l-a deposedat de o perechede pantofi şi un pachet de ţigări.
La protestele părţii vătămate, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în faţă şi regiunea abdominală, după care i-a sustras şi şapca de pe cap.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr.243/A din 12 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul P.C. solicita reducerea pedepsei, motivând că a comis fapta întrucât victima îi datora o sumă de bani.
Împotriva menţionatelor hotărâri, acelaşi inculpat a declarat recurs întemeiul art.3859 pct.14 C.proc.pen., susţinând ca şi în apel că la data comiterii faptei se afla în stare de ebrietate şi nici de împrejurarea că victima îi datora o sumă de bani.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recurs cât şi din oficiu se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.e, cu aplicarea art.37 lit.c C.pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal de constatare întocmit de poliţie imediat după comiterea faptei, ocazie încare asupra inculpatului s-au găsit bunurile sustrase, declaraţiile constante ale persoanei vătămate şi declaraţiile martorilor, coroborate cu recunoaşterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele sentinţei, rezultă fără dubiu, că la data de 24 iulie 2001 inculpatul a deposedat, prin actede violenţă pe partea vătămată,B.A.L.de o pereche de pantofi, un pachet de ţigări şi o şapcă, care au fost recuperate de la acesta prin intervenţia organelor de poliţie.
Susţinerile inculpatului în sensul că victima îi datora o sumă de bani nu are relevanţă asupra încadrării juridice a faptei, în cauză, făcându-se dovada că inculpatul a intrat în posesia bunurilor aparţinând victimei împotriva voinţei acesteia, ceea ce caracterizează infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.e C.pen., pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
Referitor la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., instanţa de fond ţinând seama de gradul sporit de pericol social al infracţiunii săvârşite(prin acte de violenţă şiîn loc public) cât şi de persoana inculpatului, care a mai săvârşit fapte penale.
aflându-se în stare de recidivă.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859 alin.3 C.proc.pen., care pot filuate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligareaacestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art.88 C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 11 decembrie 2001 la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr.243/A din 12 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 11 decembrie 2001 la 23 ianuarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 325/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 330/2003. Penal → |
|---|
