CSJ. Decizia nr. 3239/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3239/2003
Dosar nr.1821/2003
Şedinţa publică din 3 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 457 din 16 aprilie 2002, Judecătoria Rădăuţi a condamnat pe inculpaţii:
- Ş.C. şi
- M.V. la câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., penală, a menţinut starea de arest şi a scăzut detenţia de la 4 februarie 2002.
S-a reţinut că inculpaţii, la 3 februarie 2002, au acostat pe C.M. şi au întreţinut, prin constrângere, raporturi sexuale cu aceasta.
Tribunalul Suceava şi Curtea de Apel Suceava au respins apelurile şi recursurile declarate de inculpaţi, prin deciziile penale nr. 562 din 3 iulie 2002 şi, respectiv, nr. 774 din 4 noiembrie 2002.
Considerând că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea legii, Procurorul general a declarat recurs în anulare solicitând casarea acestora şi, după rejudecare, schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1) C. pen., în art. 197 alin. (2) C. pen., cu stabilirea unei pedepse ţinând seama de limitele speciale prevăzute de acest din urmă text de lege sancţionator.
În motivarea recursului în anulare se arată că deşi raporturile sexuale s-au produs în locuri diferite, inculpaţii au acţionat împreună, în baza unei înţelegeri prealabile şi s-au aflat, concomitent, la locul faptei.
Recursul în anulare nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că, după ce au observat victima, care, mergea pe şosea cu martorul H.F., inculpatul Ş.C. i-a propus lui M.C. să-i urmărească pe cei doi. După ce i-au ajuns, Ş.C. a îmbrăţişat-o şi i-a propus victimei să întreţină raport intim, în timp ce M.V. a rămas împreună cu H.F. căruia i-a dat o ţigară. Ulterior, i-a ajuns din urmă pe cei doi când, la rândul său, a luat victima de braţ, conducând-o spre albia secată a unui pârâu, dar la pod s-a oprit lăsându-i pe cei doi să meargă împreună. După ce primul inculpat, a comis prin constrângere actul sexual, cel de al doilea care se afla la distanţă, a venit şi, în aceleaşi condiţii, a săvârşit, infracţiunea de viol.
Această împrejurare rezultă din declaraţiile victimei, cât şi ale inculpaţilor, Ş.C. precizând că, ulterior „l-a observat” pe M.V., care, întreţinea raport sexual cu victima.
Din cele expuse rezultă că între cei doi inculpaţi nu a existat nici un fel de înţelegere prealabilă cu privire la săvârşirea infracţiunii de viol, faptă pe care fiecare a săvârşit-o în baza unei proprii rezoluţii infracţionale.
Astfel fiind, Curtea reţine că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, motiv pentru care recursul în anulare urmează să fie respins.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 457 din 16 aprilie 2002 a Judecătoriei Rădăuţi, deciziei penale nr. 562 din 3 iulie 2002 a Tribunalului Suceava şi deciziei penale nr. 774 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, privind pe inculpaţii Ş.C. şi M.V., ca nefondat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3236/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen.;... | CSJ. Decizia nr. 324/2003. Penal → |
|---|
