CSJ. Decizia nr. 3235/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3235/2003
Dosar nr. 51/2003
Şedinţa publică din 3 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13/2002 Tribunalul Covasna, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.Z. la trei pedepse de câte 2 luni închisoare, pentru trei infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale aflate în concurs, în sensul art. 33 C. pen.
În baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în declaraţii.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la două pedepse a câte 2 luni închisoare, pentru uzul de fals (două fapte).
În baza art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru două infracţiuni de înşelăciune aflate în concurs, în sensul art. 33 C. pen.
În baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru complicitate la înşelăciune.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare conform art. 82 C. pen., care se socoteşte de la data când hotărârea a rămas definitivă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen.
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile Societatea de asigurare Românească, sucursala judeţului Covasna, 88.916.126 lei despăgubiri civile.
În baza art. 11 pct. lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C.L., pentru infracţiunile de înşelăciune şi uzul de fals, prevăzut de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. şi, în baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului sancţiunea de un milion lei, amendă administrativă, pentru ambele infracţiuni aflate în concurs, în sensul art. 33 lit. a) C. pen.
A respins ca nefondată cererea Societăţii de Asigurare U. SA, sucursala Braşov privind obligarea inculpatului C.L. la despăgubiri civile.
A obligat pe inculpat să plătească statului suma de 300.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, la data de 30 iunie 1999, organele de poliţie au fost sesizate despre faptul că inculpatul B.Z. deţine facturi false, în alb, pe care le-a oferit la diferite persoane titulare ale unor contracte de asigurare auto în vederea decontării diferitelor sume de bani în urma avariilor autovehiculelor.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că, inculpatul B.Z. a avut în proprietate un autoturism marca TOYOTA, asigurat la Societatea de Asigurare U. SA, Agenţia Sf. Gheorghe. La data de 3 martie 1998, pe raza comunei Mihăileni, judeţul Harghita, inculpatul s-a răsturnat cu autoturismul. Pentru a înlesni obţinerea despăgubirii de asigurare, inculpatul a declarat în fals lucrătorilor de poliţie şi reprezentanţilor firmei de asigurare că, accidentul s-a produs în alte condiţii şi anume tamponarea cu o combină. În urma verificărilor de rigoare s-a stabilit că accidentul s-a produs în alte împrejurări decât cele declarate de inculpat, motiv pentru care nu a mai fost despăgubit.
Pentru a obţine bani sub formă de despăgubire, inculpatul B.Z., deţinător al autoturismului marca FORD asigurat la A., Agenţia Sf. Gheorghe, accidentat cu altă ocazie, să însceneze că autoturismele celor doi s-ar fi tamponat, alegând şi locul în localitatea Hoghiz, judeţul Braşov, unde au poziţionat cele două autovehicule, după care au chemat un lucrător de poliţie care a întocmit formalităţile de constatare.
Inculpatul B.Z. a prezentat documentele întocmite în fals la societatea de asigurare şi două facturi, precum că şi-ar fi cumpărat piese pentru repararea autovehicolului avariat, primind în acest mod suma de 75.335.942 lei, echivalentul a 16.392 mărci germane.
În cursul anului 1998, inculpatul B.Z. a obţinut de la fundaţia P.U.H. un autoturism marca MERCEDES.
În urma conducerii neatente a acestui autovehicul de către o cunoştinţă de-a inculpatului, a fost produsă avarierea autovehicolului asigurat. Pentru a obţine bani sub formă de despăgubiri în urma asigurării, inculpatul s-a folosit ca şi în cazul precedent de facturi false, obţinând în acest mod suma de 11.326.236 lei, echivalentul a 3.755 mărci germane.
La data de 1 noiembrie 1998, autovehicolul inculpatului C.L. a fost accidentat de autoturismul condus de martorul D.F.I. care avea asigurat autovehicolul la firma de asigurări U., Agenţia Braşov, care în baza contractului de asigurare urma să despăgubească pe inculpat, culpa exclusivă a producerii accidentului, fiind a conducătorului auto mai sus menţionat.
Întrucât toţi furnizorii de piese auto contactaţi de inculpat (în speţă, un spoiler pentru marca OPEL, bară de protecţie) aveau preţuri mai mari decât cele acceptate de asigurator, acesta a procurat piese de pe piaţă. Asiguratorul prin reprezentantul său i-a sugerat inculpatului să prezinte o factură pentru piesa procurată de pe piaţă.
Aşa se face că, inculpatul a procurat o factură fiscală de la inculpatul B.Z., factură pe care a prezentat-o societăţii de asigurare care i-a plătit suma de 9.750.623 lei în condiţiile în care valoarea de circulaţie a pieselor avariate stabilită prin expertiza tehnică (spoiler cu ornament) este de 14.160.000 lei.
Împotriva sentinţei instanţei de fond Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a declarat apel criticând-o sub aspectul greşitei achitări a inculpatului C.L., în temeiul dispoziţiilor art. 181 C. pen. şi sub aspectul pedepsei necorespunzătoare aplicate inculpatului B.Z.
Prin Decizia penală nr. 217 din 19 noiembrie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis apelul parchetului numai privitor la inculpatul B.Z., căruia i-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, menţinându-se celelalte dispoziţii.
Hotărârea sus-menţionată a fost recurată în termen legal, de către procuror cu motivarea că pedeapsa aplicată inculpatului B.Z., atât în cuantum, cât şi al modalităţii de executare este necorespunzătoare, iar în ceea ce priveşte pe inculpatul C.L., că fapta săvârşită de acesta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, iar inculpatul B.Z., numai în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei pe care o consideră prea aspră.
Recursul procurorului este fondat urmând a fi admis, iar cel al inculpatului B.Z., fiind nefondat va fi respins pentru următoarele considerente;
Într-adevăr, deşi instanţa de apel a procedat corect la majorarea cuantumului pedepselor stabilite inculpatului, încât acestea corespund cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea faptelor, în concurs, perseverenţa infracţională, modalitatea săvârşirii faptelor, totuşi a aplicat nejustificat dispoziţiile art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei.
Potrivit dispoziţiilor de la lit. c) al sus-menţionatului articol, se suspendă executarea pedepsei sub supraveghere, dacă instanţa apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Ori, avându-se în vedere deosebita perseverenţă infracţională a acestuia (9 infracţiuni într-o perioadă scurtă), că la cercetarea judecătorească a manifestat nesinceritate încercând să susţină o variantă nereală a faptelor, că asupra sa s-au mai găsit şi alte formulare în alb, pe care evident urma să le folosească pentru alte fapte similare şi că a produs un prejudiciu de circa 88.916.216 lei (la nivelul anului 1988), cu privire la care nu a manifestat nici un interes de acoperire, greşit instanţa de recurs a considerat că chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni.
În raport de aceste considerente se impune înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Totodată, este nefondată cererea acestui inculpat recurent, pentru reducerea pedepsei aplicată acestuia, neputând fi considerată ca prea aspră.
Dimpotrivă, se impune menţinerea pedepsei la cuantumul stabilit, precum şi executarea într-un loc de detenţie.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov este fondat şi cu privire la inculpatul C.L.
În raport de gravitatea faptelor săvârşite de acesta, în sensul că a procurat o factură fiscală (în alb) de la coinculpatul B.Z. pe care a prezentat-o societăţii de asigurare, care i-a plătit nejustificat suma de 9.750.623 lei, nu poate fi considerate ca lipsite în mod vădit de pericol social al unei infracţiuni şi ca urmare, nu se poate face aplicarea art. 181 C. pen. şi achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.
Considerând că aspectele greşit mai sus menţionate, constituie cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen., urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a casa ambele hotărâri pronunţate în cauză, după cum urmează:
- privitor la inculpatul B.Z., referitor la aplicarea art. 861 C. pen., dispoziţie care se va înlătura, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
- privitor la inculpatul C.L. referitor la soluţia de achitare şi de aplicare a unei amenzi administrative.
Acest inculpat va fi condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune şi la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., recunoscând în favoarea acestuia circumstanţe atenuante în raport de situaţia personală a sa.
Se va face aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Totodată, avându-se în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., se va suspenda condiţionat executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani şi se va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării condiţiilor suspendării.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor se vor menţine.
Recursul declarat de inculpatul B.Z. fiind nefondat, urmează a se respinge ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 217 din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe intimaţii inculpaţi B.Z. şi C.L.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 13 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Covasna după cum urmează:
- privitor la inculpatul B.Z., numai referitor la aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 861 C. pen., dispoziţie pe care o înlătură, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- privitor la inculpatul C.L., înlătură dispoziţiile privind achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen. şi de aplicare a amenzii cu caracter administrativ.
În baza art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 291 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani, prevăzut de art. 82 C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge recursul declarat de inculpatul B.Z. împotriva deciziei penale sus-menţionată, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat B.Z. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat C.L., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3234/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3236/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen.;... → |
|---|
