CSJ. Decizia nr. 3234/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3234/2003
Dosar nr.3363/2002
Şedinţa publică din 3 iulie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 263 din 21 martie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, a condamnat (alături de inculpatul major E.C.) pe minorul M.I.C. la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. a), d) şi e), C. pen., precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă detenţia de la 27 septembrie 2001, la zi.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, iar inculpatul minor în solidar şi cu părţile responsabile civilmente la 290.000 lei către partea civilă S.D., precum şi la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut urmare probelor administrate următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 26 septembrie 2001, inculpatul minor M.I.C. împreună cu inculpatul E.C., prin violenţe, l-au deposedat pe S.D., partea vătămată, de aproximativ 60.000 – 70.000 lei. Inculpatul E.C. a îmbrâncit partea vătămată, iar inculpatul minor M.I.C. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă, aceasta s-a dezechilibrat, a căzut, timp în care E.C. s-a aplecat l-a căutat în buzunar de unde i-a luat suma de 60.000 lei, bani care au fost împărţiţi între ei şi cheltuiţi în interes personal. Ulterior, la cercetarea judecătorească victima s-a constituit parte civilă cu suma de 290.000 lei, iar inculpaţii au fost de acord să i-o restituie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 412 din 15 iulie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c), care nu-şi găseşte aplicarea în cauză.
Recursul declarat este fondat.
Reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului nu se justifică în raport de persoana acestuia, de modul cum a fost săvârşită infracţiunea precum şi în raport de gradul de pericol social ridicat al acesteia.
În ce priveşte persoana minorului, din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că acesta, în anul 1996, a fugit de acasă de 3 ori iar, din anul 1997, părinţii nu au mai ştiut nimic despre el.
De asemenea, se va observa că minorul a avut o comportare extrem de violentă faţă de victimă, persoană în vârstă, pe care a lovit-o puternic în faţă doborând-o la pământ, context în care inculpatul major i-a luat banii ce i-a găsit asupra acestuia.
Şi nu în ultimul rând urmează a ţine seama de acest gen de infracţiuni deosebit de periculoase şi prin frecvenţa acestora, care, creează, în rândul populaţiei, un sentiment de insecuritate.
Faţă de toate cele expuse, Curtea va admite recursul declarat de parchet şi casa hotărârea atacată, în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 412 din 15 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat M.I.C.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 236 din 21 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la greşita reţinere a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului şi la pedeapsa aplicată acestuia.
Înlătură dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen. şi art. 99 şi următoarele C. pen., de la un an închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Constată că inculpatul a fost arestat de la 27 septembrie 2001, la 26 septembrie 2002.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3235/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
