CSJ. Decizia nr. 3236/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen.; art.248 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3236/2003
Dosar nr. 751/2003
Şedinţa publică din 3 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 959 din 10 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat după cum urmează, pe inculpaţii:
P.C. la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar în urma contopirii s-a dispus să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, acelaşi inculpat a fost condamnat la câte 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, prevăzută de art. 290 C. pen., constatându-se că ambele pedepse sunt graţiate, potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
Din pedeapsa rezultantă a fost dedusă perioada arestării preventive, de la 16 decembrie 1999 la 7 decembrie 2000.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea mobilierului, care a făcut obiectul infracţiunii de luare de mită.
C.C. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 – art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 23 C. pen., dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o durată de 4 ani, conform art. 81 C. pen.
Acelaşi inculpat a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., constatându-se pedeapsa graţiată, potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
S.S. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (2) C. pen., iar în urma contopirii, inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pedeapsă privitor la care s-a constatat graţierea, în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
Potrivit art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, arătate la pagina 31 din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În perioada 15 noiembrie 1994 – 25 noiembrie 1995, inculpatul C.C. a fost preşedintele Fundaţiei pentru Tineret Dâmboviţa.
Fundaţia deţinea proprietatea unor imobile importante, printre care Casa Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret din Târgovişte.
La data de 8 septembrie 1995, între Fundaţia sus-menţionată, reprezentată prin inculpatul C.C. şi S.C. B.I.C. SRL Bucureşti, reprezentată prin B.T.G., patronul acesteia, a fost încheiat un contract de asociere în participaţie, autentificat de notarul de stat sub nr. 24130 din 13 septembrie 1995. În acest contract, inculpatul C.C. a inclus, pe lângă Casa Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret din Târgovişte şi documentele privind alte două obiective imobiliare: Baza de Agrement C. (care până în anul 1992 fusese în proprietatea Fundaţiei pentru tineret Dâmboviţa, după care trecuse în patrimoniul Primăriei Târgovişte) şi Baza Sportivă P. (obiectiv turistic ce era doar în stadiul de proiect),
Potrivit prevederilor art. 7 din acest contract, cele două părţi au pus la dispoziţia asociaţiei imobilele şi spaţiile acestora, mobilierul, utilajele şi obiectivele de inventar, cu menţiunea că acestea puteau fi depuse cu titlu de gaj, în vederea obţinerii unor credite.
Ulterior, la data de 27 octombrie 1995, în asocierea în participaţie, a intrat şi inculpatul T.N., patron al firmelor T.C.P. SRL, T.I. SRL şi T.C.S. SRL Bucureşti (contractul de asociere a fost încheiat tot la data de 8 septembrie 1995, dar a fost autentificat la notar, în ziua de 27 octombrie 1995, sub nr. 53415).
Inculpatul T.N., împreună cu inculpatul C.C. şi-au propus să obţină credite bancare prin gajarea bunurilor deţinute în baza contractului de asociere.
În acest scop, inculpatul T.N. a dispus efectuarea a 3 expertize de evaluare a imobilelor aduse în cadrul asociaţiei de către Fundaţia pentru Tineret Dâmboviţa şi, pe baza acestora, a încercat să obţină un credit ipotecar de 3 miliarde lei de la Banca Creditului Industrial şi Comercial Bucureşti.
În realitate Baza de Agrement C. nu era proprietatea Fundaţiei de Tineret Dâmboviţa, întrucât revenise în proprietatea Primăriei Târgovişte.
În aceste condiţii, existând şi alte suspiciuni cu privire la credibilitatea morală şi materială a inculpaţilor, B.C.I. şi C.B. a refuzat acordarea creditului.
Faţă de această nereuşită, inculpatul T.N. şi-a îndreptat atenţia spre Banca R.C.R., C.B.
Pentru a folosi drept gaj şi Baza Sportivă P., inculpatul T.N. i-a cerut inculpatului C.C., să falsifice nota de constatare, anexată procesului verbal din 10 august 1991, în care erau înscrise bunurile care au fost trecute din patrimoniul fostului Comitet Judeţean U.T.C. Dâmboviţa în patrimoniul Fundaţiei pentru Tineret Dâmboviţa, în sensul de a scrie cuvântul P. în dreptul Bazei de Agrement care nu era nominalizată în acel document.
Prin această menţiune a inculpatului C.C. s-a atestat, în mod nereal, că Baza de Agrement P. există şi aparţine asociaţiei, deşi, în realitate, acest obiectiv turistic nu a fost construit niciodată (el a rămas în stadiul unei temelii erodate de intemperii).
Această operaţiune a fost efectuată de către inculpatul C.C. cu ştiinţa inculpatului T.N., falsificarea înscrisului fiind asumată de amândoi.
În scopul întocmirii documentaţiei de obţinere a creditelor bancare, inculpatul C.C. şi, respectiv, vicepreşedintele Fundaţiei pentru Tineret Dâmboviţa, P.M.L. l-au împuternicit pe inculpatul T.N.
În baza acestei împuterniciri, inculpatul T.N. a fost mandatat să încheie şi să semneze contractul de împrumut cu C.B., sucursala Tulcea.
Această procură a fost autentificată la Biroul notarial sub nr. 554 din 28 decembrie 1994, însă semnăturile de pe aceasta, ale inculpatului C.C. şi ale lui P.M., s-a dovedit că nu aparţin acestora, fiind falsificate. Sub acest aspect, s-a stabilit că cei doi semnatari nu au fost prezenţi în faţa notarului D.D. (pentru această infracţiune de fals, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), notarul D.D. a fost trimisă în judecată).
Ulterior, inculpatul T.N. a reuşit să obţină un prim credit, în numele concubinei sale N.(G.)D., asociat unic al S.C. D.G.S.E. SRL Bucureşti.
În concret, în cererea din 22 noiembrie 1995, sus-numita a solicitat acordarea unui credit de 300.000.000 lei, atestând că îl garantează cu Baza de Agrement C. în valoare de 50.365.000.000 lei.
Creditul a fost acordat cu participaţia penală a inculpatului P.C., în condiţii nelegale, pentru că:
- societatea comercială a solicitantei nu a desfăşurat nici un fel de activitate de la înfiinţare, 31 decembrie 1994, până la data cererii de credit, 22 noiembrie 1995.
Garanţia creditului nu a fost verificată nici fizic şi nici scriptic.
Procura specială a inculpatului T.N., prin care acesta ar fi putut să compare, în calitate de girant, pentru imobilul Baza de Agrement C., a fost întocmită şi depusă tardiv, după o lună şi 3 zile de la acordarea creditului (ceea ce dovedeşte că a fost un act introdus ulterior).
Creditul a fost acordat, în aceste condiţii nelegale, la data de 22 noiembrie1995, iar autentificarea contractului de ipotecă, la notarul M.P. din Tulcea a avut loc ulterior, la 29 decembrie 1995 (fără să existe certificatul de sarcini pentru imobil, iar transcrierea ipotecară poartă data de 11 ianuarie 1996.
Ulterior, cercetările au stabilit că transcrierea ipotecară la Judecătoria Târgovişte, înregistrată sub nr. 1028 din 11 ianuarie 1996 nu este reală, fiind false atât semnătura, cât şi ştampila.
La 29 decembrie 1995, acelaşi inculpat, T.N. şi aceeaşi N.(G.)D. au solicitat un alt credit, de 300 milioane lei, pentru S.C. T.C.P.I. SRL Bucureşti, depunând drept garanţie Casa de Cultură în valoare de 4.679.900.000 lei.
În aceleaşi condiţii nelegale, creditul a fost acordat la 29 decembrie 1995, prin contractul încheiat sub nr. 877 (societatea nu desfăşurase nici o activitate de la data înfiinţării ei, 29 octombrie 1993, şi până la data formulării cererii.
Ulterior, acelaşi inculpat T.N., cu participaţia penală a inculpatului P.C., a reuşit să săvârşească şi alte fapte penale, descrise la paginile 8-11 din considerentele sentinţei.
Cu ocazia cercetărilor asupra dosarelor de credit, încheiate de sucursala C.B. Tulcea, unde era director inculpatul P.C., cu firmele T.I. SRL Bucureşti, T.C.S. SRL şi D.G.S.E. SRL Bucureşti, s-a constatat că aceste credite au fost acordate cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie de către acesta care, astfel, a cauzat un prejudiciu Băncii R.C.R. SA C.B., în valoare de 26.206.656.672 lei.
Cercetările au stabilit că, pentru a aproba aceste credite, inculpatul P.C. a pretins şi primit un autoturism BMW şi mobilier pentru magazin, faptă ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, de a semna, în locul vânzătorului, fişa de înmatriculare a autoturismului BMW şi contractul de vânzare-cumpărare constituie infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 290 C. pen.
La activitatea infracţională a inculpatului P.C., a participat şi inculpatul S.S., care a efectuat înregistrări inexacte în contabilitate şi a omis, cu ştiinţă, înregistrările în legătură cu autoturismul BMW, fapte reţinute în sentinţă ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizare prevăzută de art. 264 C. pen., de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În sarcina inculpatului C.C. s-a reţinut activitatea de ajutor dat inculpatului T.N., pentru a induce în eroare banca, prin prezentarea, ca adevărate a unor date nereale, în cazul gajului constituit asupra Bazei de Agrement P., ceea ce s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 – art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
În sarcina aceluiaşi inculpat, C.C., s-a reţinut şi infracţiunea de fals material prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., constând în înscrierea menţiunii nereale P., în condiţiile arătate în considerentele sentinţei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 820 din 13 decembrie 2002, a respins apelurile inculpaţilor S.S., P.C. şi C.C.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au reiterat şi dezvoltat, în esenţă, aceleaşi critici ca şi în apel.
În urma examinării lucrărilor dosarului, în raport de criticile formulate, precum şi din oficiu în limitele neagravării situaţiei recurenţilor în propria cale de atac, Curtea constată următoarele:
Faptele şi vinovăţia inculpaţilor rezultă din probele administrate, aşa cum au fost ele prezentate în cuprinsul hotărârilor atacate.
Dintre recursurile inculpaţilor, este fondat, în parte, numai recursul inculpatului S.S. Privitor la acesta, urmează a se constata că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., este graţiată integral şi condiţionat, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Sub acest aspect, urmează a fi casate hotărârile atacate, a se înlătura prevederile art. 33 şi art. 34 C. pen. şi a se descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, iar, în urma constatării graţierii pedepsei sus-menţionate, inculpatul să fie obligatsă execute numai pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen.
În rest, criticile formulate de inculpaţi au fost justificat respinse pentru motivele arătate în cuprinsul deciziei instanţei de apel.
Aşa fiind, recursurile inculpaţilor P.C. şi C.C. vor fi respinse, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 820/ R din 13 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la constatarea graţierii intervenită prin Legea nr. 543/2002 privitor la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen.
Înlătură prevederile art. 33 şi art. 34 C. pen. şi descontopeşte pedeapsa principală în pedepsele componente.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 2 ani, aplicată inculpatului în baza art. 264 C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacată.
Respinge recursurile declarate de inculpaţii P.C. şi C.C. împotriva deciziei penale sus-menţionată.
Obligă pe recurentul C.C. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe inculpatul P.C. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3235/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3239/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs în... → |
|---|
