CSJ. Decizia nr. 330/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.330/2003
DOSAR NR.4352/200.
Sedinţa publică din 23ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursuriledeclarate de inculpaţii N.I., M.M.M., N.O., D.G., D.V. şi D.D. împotriva deciziei penale nr.386 din 7 august 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
S-au prezentat toţi inculpaţii, aflaţi în stare de arest, asistaţi de avocat B.D., apărător din oficiu.
A lipsit intimata parte vătămată F.A..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursurilor declarate şi achitarea inculpaţilor N.I. şi D.G. deoarece nu au luat parte la săvârşirea faptelor şi redozarea pedepselor aplicate celorlalţi inculpaţi.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, apreciind că nu este cazul achitării inculpaţilor N.I. şi D.G., care au participat la săvârşirea faptelor, şi nici reducerii pedepselor aplicate inculpaţilor, care s-au organizat pentru săvârşirea faptelor.
La ultimul cuvânt inculpaţii N.I., D.G. şi D.D. au declarat că nu au participat la săvârşirea faptelor, iar inculpaţii M.M.M., Nicolae Oniţă şi D.V. au lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.129 din 15 mai 2002, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpaţii:
D.V., N.O., M.M.M. şi D.D. la câte 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal şi la câte 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d şi f Cod penal, urmând ca, potrivit art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de câte 8 ani închisoare, iar pe inculpaţii D.G. şi N.N.la câte 7 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 – 209 lit.a, g şi i Cod penal.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească, solidar, suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă F.A., cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărâ astfel, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 14/15 martie 2001, după o înţelegere prealabilă, inculpaţii D.V., N.O., M.M.M. şi D.D., ajutaţi de coinculpaţii D.G. şi N.I. au pătruns în domiciliul numitei F.A. din comuna Corbiţa, jud.Vrancea, pe care au ameninţat-o cu un cuţit şi au imobilizat-o după care i-a sustras din locuinţă 12 litri vişinată, 40 kg. fasole, 40 kg. carne conservată în untură, un ceas de perete, o căciulă din blană sintetică, mai multe piese electronice, 20 kg. brânză, un borcan cu cârnaţi conservaţi, 100 kg. carne afumată, 5 litri vin, o şuncă, 15 găini, 5 curci, o haină, o pereche de cisme şi suma de 700.000 lei.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr.386 din 7 august 2002, a respins ca nefondate recursurile prin care inculpaţii D.G. şi N.I. solicitau să fie audiaţi, întrucât nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, iar inculpaţii D.D., M.M.M., N.O. şi D.V., criticau sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri cei şase inculpaţi au declarat recurs în temeiul art.3859 pct.12 şi 14 Cod procedură penală, inculpaţii D.G. şi N.I. solicitând, ca şi în apel, achitarea pentru lipsa vinovăţiei iar inculpaţii D.G., D.D., M.M.M., N.O. şi D.V., reducerea pedepselor, pe care le consideră prea severe în raport cu gravitatea faptelor comise şi de circumstanţele lor personale.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţiacelor şase inculpaţi, încadrarea juridică a faptelor comise de D.G. şi N.I. în complicitatela furt calificat prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 – 209 lit.a,g şi i Cod penal, iar a faptelor reţinute, în sarcina inculpaţilor D.G., D.D., M.M.M., N.O. şi D.V. în infracţiunilede lipsirede libertate în mod ilegal şi tâlhărie, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal şi art.211 alin.2 lit.a,d şi f Cod penal, fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele –verbale şi planşele fotografice întocmite cu ocazia cercetării locului faptei şi a percheziţiilor efectuate la locuinţa inculpaţilor, raportul de expertiză dactiloscopică, declaraţiile constante ale persoaneivătămate şi declaraţiile martorilor coroborate cu recunoaşterile inculpaţilor în cursul urmăririi penale şi parţial la instanţă) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultată, fără dubiu, că în noaptea de 14/15 martie 2001, după o înţelegere prealabilă, cei şase inculpaţi s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate F.A., despre care cunoşteau că locuieşte singură.
În timp ce inculpaţii D.G. şi N.I. asigurau paza, aşteptând în apropiere, cu o căruţă, ceilalţi patru inculpaţi au pătruns în domiciliul victimei, pe care au ameninţat-o cu cuţitul şi au imobilizat-o, după care i-au sustras din locuinţă alimente, obiecte de îmbrăcăminte şi bani, provocându-i astfel un prejudiciu în valoare totală de 20.000.000 lei.
De menţionat este faptul că o parte din bunurile sustrase au fost descoperite în locuinţele inculpaţilor cu ocazia percheziţiilor efectuate de poliţie.
Referitor la pedepsele aplicate se constată că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a acestora, ţinând seama de criteriile stabilite de art.72 şi 52 Cod penal, respectiv de gradul sporit de pericol social al infracţiunilor, care au fost săvârşite de mai multe persoane împreună pe timp de noapte şi prin întrebuinţare de violenţe şi asupra unei femei în vârstă, cât şi de conduita oscilantă pe care inculpaţii au adoptat-o în cursul procesului.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859 alin.3 Cod procedură penală, care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpaţi cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive pentru N.I., N.O., D.G., D.V. de la 4 aprilie 2001 la zi, pentru M.M.M. de la 11 aprilie 2001, la zi, iar pentru D.D. de la 13 aprilie 2002, la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.I., M.M.M., N.O., D.G., D.V. şi D.D. împotriva deciziei penale nr.386 din 7 august 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor N.I., N.O., D.G. şi D.V. timpul arestării preventive de la 4 aprilie 2001 la 23 ianuarie 2003, pentru inculpatul M.M.M. de la 11 aprilie 2001 la 23 ianuarie 2003, iar pentru inculpatul D.D. de la 13 aprilie 2002 la 23 ianuarie 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 326/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 332/2003. Penal → |
|---|
