CSJ. Decizia nr. 3268/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3268/2003
Dosar nr. 1822/2003
Şedinţa publică din 4 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13 din 28 ianuarie 2001, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul C.N. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că, în după amiaza zilei de 8 noiembrie 2002, inculpatul C.N., în stare de ebrietate, i-a aplicat soţiei, C.V., aflată şi ea sub influenţa consumului de băuturi alcoolice, mai multe lovituri, cu palmele şi cu pumnii, în zona capului şi în alte regiuni ale corpului, până ce aceasta a căzut pe podeaua camerei în care se aflau, pierzându-şi cunoştinţa. Deşi victima sângera şi se afla în mod vădit în stare gravă, inculpatul a lăsat-o fără ajutor până a doua zi dimineaţa când, cu ajutorul părinţilor săi a transportat-o la spital, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale. Cu toate îngrijirile acordate, C.V. a decedat în seara zilei de 10 noiembrie 2002.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Judeţului Constanţa, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural.
Prin Decizia penală nr. 114/ P din 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, împotriva sentinţei primei instanţe, a desfiinţat hotărârea atacată şi, înlăturând dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, de la 3 ani la 15 ani închisoare, aplicându-i de asemenea pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul C.N., care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, susţinând că nu a intenţionat să-şi ucidă soţia, pe care a lovit-o în scopul de a o pedepsi pentru că era alcoolică şi îşi neglija îndatoririle în familie.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză şi anume din declaraţiile martorilor şi ale inculpatului rezultă că, într-adevăr, conflictul dintre acesta şi soţia sa, care a dus la decesul victimei, s-a produs, în condiţiile unei stări tensionate, care dura de mai mult timp şi era alimentată de greutăţile materiale, prin care trecea familia, C.V. fusese concediată după repetate abateri generate de consumul de alcool, ca şi de faptul că atât victima cât şi inculpatul erau alcoolici.
Având în vedere violenţa extremă cu care a acţionat inculpatul, ca şi faptul că a lăsat victima fără ajutor timp de mai multe ore deşi starea gravă în care se afla era evidentă, nu poate fi primită susţinerea acestuia că nu a avut intenţia să-şi ucidă soţia.
Astfel, din actul medico-legal şi din probele amintite rezultă că victima avea peste 40 de leziuni produse prin lovire, pe întreaga suprafaţă a corpului, şi că, deşi era plină de sânge pe faţă şi inconştientă, inculpatul nu i-a acordat nici un ajutor timp de mai bine de 12 ore, când, tatăl său C.P. a anunţat poliţia şi organele sanitare.
Luând în considerare această stare de fapt, se constată că fapta inculpatului a fost încadrată corect în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., neexistând temeiuri să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
În consecinţă, urmează ca recursul inculpatului C.N. să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N., împotriva deciziei penale nr. 114/ P din 4 aprilie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 noiembrie 2002, la 4 iulie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.00 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3245/2003. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 3269/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
