CSJ. Decizia nr. 3283/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3283/2003
Dosar nr. 1860/2003
Şedinţa publică din 4 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 239 din 25 noiembrie 2002, Tribunalul Bistriţa Năsăud a condamnat-o pe inculpata B.C. la:
- 3 ani 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au contopit pedepsele conform art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b), urmândca inculpata săexecute pedeapsa cea mai grea de 4 ani, închisoare sporită cu 6 luni, în total având de executat 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a computat din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 5 februarie 2002 la zi.
Potrivit art. 257 C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 42 milioane lei de la numiţii N.F. şi N.D. şi a sumelor de 102.000 lei (N.F. şi N.D.), 100 dolari S.U.A. (G.P.), 200 dolari S.U.A. şi 7,5 milioane (B.D.), 450 dolari S.U.A. (Z.I.), 450 dolari S.U.A. (P.F.), 400 dolari S.U.A. (C.E.), 250 dolari S.U.A. şi 7.500.000 lei (HG)
S-a menţinut sechestrul penal asupra bunurilor inculpatei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în vara anului 2001 a promis familiei N. obţinerea unei locuinţe ce urma a fi scoasă la licitaţie de executorul judecătoresc M.M. pe lângă care are influenţă primind suma de 144.000.000 lei.
De asemenea, în perioada septembrie - noiembrie 2001, în baza unei rezoluţii infracţionale unice a pretins şi primit de la 6 persoane sumele de 15 milioane lei şi 2.700 dolari S.U.A. promiţând obţinerea unor contracte de muncă în Irlanda prin influenţa pe care o avea asupra unor funcţionari din cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Împotriva acestei hotărâri inculpata a declarat apel solicitând achitarea sa, motivat de lipsa intenţiei de a săvârşi infracţiunea.
Prin Decizia penală nr. 61 din 20 martie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
În motivare, Curtea de Apel a reţinut că, inculpata a recunoscut săvârşirea faptelor, în sensul acesta declaraţiile sale coroborându-se cu cele ale martorilor.
În ce priveşte suma de bani primită de la familia N., inculpata a susţinut iniţial că a solicitat banii cu titlu de împrumut, ulterior declarând că a pretins suma de 1.440.000 lei în baza promisiunii făcute soţilor N. de a le obţine o casă prin intermediul executorului judecătoresc M.M. căruia i-ar fi remis întreaga sumă de bani primită, susţineri infirmate de acesta.
Referitor la sumele de bani pretinse şi primite de la cele 6 persoane interesate să plece la muncă în străinătate, s-a reţinut că, inculpata a declarat că poate face dovada bonităţii firmei SC A.P. SRL Bistriţa prin intermediul căreia urma să rezolve plecarea la muncă.
Apărările inculpatei au fost înlăturate, fiind infirmate de declaraţiile constante ale celor 6 martori, declaraţii menţinute cu ocazia confruntării de la urmărirea penală, când nu s-a făcut nici o discuţie referitoare la firma inculpatei, aceasta susţinând că plecarea se va face prin intermediul unei firme din Bucureşti.
Mai mult, s-a reţinut din adresa D.G.F.M. din cadrul M.M.S.S., că societatea în cauză nu îndeplineşte condiţiile legale pentru obţinerea acreditării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata solicitând casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, reducerea pedepsei fiind prea severă.
Recursul este nefondat.
Analizând probatoriul administrat, se constată că, în mod corect instanţele au stabilit vinovăţia inculpatei în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnată, făcând o încadrare juridică legală şi o justă individualizare a pedepselor aplicate.
Analizând motivul de recurs care vizează reducerea pedepsei, care corespunde motivului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ca atare, faţă de pericolul social deosebit al infracţiunilor săvârşite de inculpată, subliniate prin numărul mare de persoane în raport cu care aceasta a promis şi pretins sume substanţiale de bani pentru a trafica influenţa, nesinceritatea de care a dat dovadă, cât şi faptul că inculpata a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, se constată că instanţele au aplicat o pedeapsă legală, necesară reeducării şi reinserţiei acesteia în societate, încât nu se justifică reducerea pedepsei.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpată ca nefondat.
Se va computa din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 5 februarie 2002 la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.C. împotriva deciziei penale nr. 61din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatei de la 5 februarie 2002 la 4 iulie 2003.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.00 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3280/2003. Penal. Art.211 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3284/2003. Penal → |
|---|
