ICCJ. Decizia nr. 34/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.34.
Dosar nr.3659/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 17 iulie 2002, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 333 C. proc.pen., a dispus restituirea către procuror a dosarului penal nr. 2/2002 privind pe inculpaţii Ş.S., Ş.C. şi P.M., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art.174 -175 lit. a), i) – 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în vederea completării urmăririi penale.
În baza art. 338 C. proc.pen., s-a dispus punerea în libertate a inculpatei Ş.S. de sub puterea mandatului nr. 36/224/P/2001 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, dacă nu este arestată în altă cauză.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor Ş.C. şi P.M.
S-a reţinut că urmărirea penală nu este completă şi că administrarea probelor necesare nu s-ar putea efectua de către instanţa de judecată decât cu mare întârziere, indicându-se procurorului să stabilească prin metode criminalistice proprietarii tecii sabiei şi a două bâte de lemn, poziţia autovehiculelor în timpul incidentului, să reaudieze martorii între declaraţiile cărora s-au ivit contraziceri, să clarifice aportul fiecărui participant în conflictul produs.
Instanţa de fond a apreciat că în raport de vârstă, starea de sănătate şi contribuţia la faptele deduse judecăţii, lăsarea în libertate a inculpatei Ş.S. nu este de natură să constituie un pericol pentru ordinea publică, astfel că nu a mai menţinut starea de arest a acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 2532 din 20 decembrie 2002, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi a trimis cauza Tribunalului Călăraşi în vederea continuării judecării ei.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor Ş.C. şi P.M., ale căror recursuri au fost respinse ca nefondate.
Onorariul apărătorului din oficiu al intimatei inculpate Ş.S. se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 37 din 14 aprilie 2003, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpaţi din art. 20 raportat la art. 174-175 lit. a), i) – 176 lit. a), b)cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (şi art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul P.M.) în art. 20 raportat la art. 174-175 lit. a), i) – 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (şi art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul P.M.).
În baza art. 20 raportat la art. 174 – 175 lit. a), i) – 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul Ş.C. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. a), i) – 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul P.M. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 807/1998 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, inculpatul urmând să execute în total 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) – 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpata Ş.S. a fost condamnată la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor P.M. şi Ş.C. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia acestora de la 8.08.2001 pentru inculpatul Ş.C. şi de la 14.08.2001 pentru inculpatul P.M., la zi, iar pentru inculpata Ş.S. de la 14.08.2001 la 21.07.2002.
În baza art.14 C. proc.pen. şi art. 998 – 999 C. civ. au fost admise cererile de despăgubiri civile formulate în cauză, inculpaţii fiind obligaţi în solidar la 70.000.000 lei către partea civilă M.Ş., la 40.000.000 lei către partea civilă M.Gh. şi la 25.000.000 lei către partea civilă M.M.
În baza art.998 – 999 C. civ. inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata daunelor morale în cuantum de 50.000.000 lei către partea civilă M.Ş., 30.000.000 lei către partea civilă M.Gh. şi 10.000.000 lei către partea civilă M.M.
În baza art.188 din Legea nr. 3/1978, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 3.129.771 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni" Bucureşti, 39.414.933 lei către Spitalul de Urgenţă „Sf.Pantelimon" Bucureşti, 7.741.971 lei către Spitalul „Sf.Luca" Bucureşti, 18.186.250 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă „Floreasca" Bucureşti, cu dobânzile legale aferente sumelor până la achitarea debitelor.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a trei bâte, o teacă de sabie şi a contravalorii unei săbii de 1 milion lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare în sumă de câte 4.000.000 lei fiecare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 16 iulie 2001, după o pregătire prealabilă, în loc public, inculpaţii Ş.C., P.M. şi Ş.S. le-au lovit cu bâtele şi cu o sabie pe părţile vătămate M.Ş., M.Gh. şi M.M., cauzându-le multiple leziuni, vizând zonele vitale ale acestora, cu intenţia de a le suprima viaţa; acţiunea lor a fost întreruptă de intervenţia martorilor oculari şi nu şi-a produs efectul datorită măsurilor medicale chirurgicale de urgenţă.
Partea vătămată M.Ş. a suferit leziuni care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în primejdie. Raportul de constatare medico-legală nr.803/23.07.2001 al Serviciului de medicină legală Călăraşi atestă existenţa unor plăgi în regiunea delto-pectorală cu secţiunea ramurii acromiale a arterei acromio-toracice şi secţiunea venei cefalice, în regiunea posterioară a antebraţului drept şi a feţei anterioare a mâinii drepte.
Raportul de constatare medico-legală nr. 804/23.07.2001 al aceluiaşi serviciu de medicină legală a concluzionat că partea vătămată M.Gh. a suferit un traumatism cranio-cerebral minor, traumatism facial cu fractură a oaselor nazale, fractură incompletă fără deplasare a apofizei coronoide de partea dreaptă, plagă tăiată cu secţiune a tendoanelor flexoare la mâna dreaptă. Leziunile s-au produs prin lovire cu corp dur şi corp tăietor (posibil sabie) şi au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în primejdie.
Partea vătămată M.M. a suferit leziuni care au necesitat 10-12 zile de îngrijiri medicale şi care au fost produse prin lovire cu corp tăietor. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei şi au constat într-o plagă articulară în regiunea acromio-scapulară stângă de 1-15 cm cu secţiunea muşchiului deltoid fără afectare musculo-nervoasă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de reconstituire, planşe fotografice, acte medicale şi medico-legale, raport de expertiză bio-criminalistică, procese-verbale de percheziţie, copia sentinţei penale nr. 830 din 12.09.1996 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, copia plângerii nr. R.95142/29.10.1999 de la Poliţia oraşului Fundulea şi a materialului de verificare, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor care nu au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 420 A din 24 iulie 2003, a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor Ş.S., Ş.C. şi P.M.
Prevenţia inculpaţilor P.M. şi Ş.C. a fost computată de la 14.08.2001 şi, respectiv 8.08.2001, la 24.07.2003.
S-a constatat că inculpata Ş.S. a fost arestată preventiv de la 14.08.2001 la 21.07.2002.
Măsura arestării preventive a inculpaţilor Ş.C. şi P.M. a fost prelungită pe o durată de 30 zile, până la data de 23 iulie 2003.
Apelanţii inculpaţi au fost obligaţi la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recursinculpaţii, solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru a se pronunţa cu privire la plângerile penale formulate de inculpaţi împotriva părţilor vătămate, pentru a stabili corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, inclusiv posibila incidenţă a dispoziţiilor art. 44 C. pen., cercetarea penală a acestora urmând a se face în stare de libertate.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora.
Temeiul juridic al motivelor de recurs invocate îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct.10, 12 şi 14 C. proc.pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanţă a rezolvat fondul cauzei pentru lămurirea şi stabilirea căruia nu mai este necesară administrarea de probe, astfel că cererea formulată privind trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanţe nu este întemeiată.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost pe deplin şi corect stabilite, în urma unei analize atente şi a unei evaluări judicioase a tuturor probelor, înlăturându-se susţinerile şi apărările pro-causa şi coroborându-se datele şi împrejurările pertinente şi concludente susţinute atât în acuzarea cât şi în apărarea acestora.
Inculpaţii Ş.C., Ş.S. şi P.M. au acţionat cu intenţia de a suprima vieţile părţilor vătămate M.Ş., M.Gh. şi M.M., pregătindu-şi deplasarea şi armele, determinând producerea conflictului şi lovindu-le mai ales în zona capului şi gâtului cu sabia şi bâtele. Declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, coroborate cu constatările actelor medico-legale, ale raportului de expertiză biocriminalistică întocmit de Institutul de criminalistică nr.190366/20.09.2001 şi ale buletinului de analiză al Spitalului judeţean Călăraşi dovedesc intenţia directă cu care au acţionat inculpaţii, împrejurările comiterii faptelor şi justifică încadrarea juridică dată acestora.
Plângerile penale formulate de inculpaţi împotriva părţilor vătămate au fost rezolvate de procuror care, prin rechizitoriu, a dispus soluţia de neurmărire penală faţă de M.Ş., M.Gh. şi M.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. i) – 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 228 şi art.10 lit. e) C. proc.pen. şi art. 44 C. pen. întrucât aceştia s-au aflat în legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Menţinerea stării de arest a inculpaţilor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, constatându-se că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând eficienţa cuvenită criteriilor privind pericolul social sporit al faptelor săvârşite, al împrejurărilor şi modalităţilor concrete de acţionare şi consecinţelor avute, precum şi conduitei procesuale nesincere a inculpaţilor.
De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul P.M. este recidivist, iar inculpaţii Ş.C. şi Ş.S. nu au antecedente penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că – prin modalitatea de executare dispusă şi cuantumul lor – pedepsele aplicate inculpaţilor sunt în măsură să asigure prevenţia socială şi reeducarea acestora în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursurile inculpaţilor ca nefondate.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din durata pedepselor aplicate de la 8 august 2001 la 21 ianuarie 2004 pentru inculpatul Ş.C. şi de la 14 august 2001 la 21 ianuarie 2004 pentru inculpatul P.M..
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi în solidar la plata cheltuielilor judiciare către intimatele părţi civile M.Ş., M.Gh. şi M.M. în sumă de 7 milioane lei, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct.1 lit. b C. proc.pen., art.38517 alin. (4) C. proc.pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art.193 alin. (1) şi 4 C. proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.M., Ş.C. şi Ş.S. împotriva deciziei penale nr. 420/A din 24 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventivede la 8 august 2001la 21 ianuarie 2004, pentru inculpatul Ş.C. şi timpul arestării preventive de la 14 august 2001 la 21 ianuarie 2004 pentru inculpatul P.M.
Obligă pe recurenţii inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 7 milioane lei cheltuieli judiciare către părţile civile M.Ş., M.Gh. şi M.M.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 3408/2003. Penal. Contestatie în anulare.... | CSJ. Decizia nr. 3417/2003. Penal. Legea nr.137/1995. Recurs în... → |
|---|
