CSJ. Decizia nr. 335/2003. Penal. Stramutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.335
Dosar nr.1120/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.A.P. împotriva deciziei penale nr.9A din 16 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, asistat de avocat A.T., apărător ales. Au lipsit intimatele părţi civile „S ” SA Căzăneşti – Ialomiţa şi SC „PO” SA Bucureşti.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea recursului, susţinând că inculpatului i-a fost îngrădit dreptul la apărare, fiind judecat în lipsa apărătorului său ales, careerainternat în spital, asigurându-i-se apărător din oficiu. Menţiunea din decizie, că inculpatul a fost de acord să se judece cu apărător din oficiu, nu este reală. A mai solicitat reindividualizarea pedepsei inculpatului, care a fost sincer, a regretat faptele, nu are antecedente penale, are un copil minor, a avut intervenţii chirurgicale diferite, are caracterizare bună, pedeapsa după 4 ani nu-şi mai atinge scopul.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, hotărârea judecătorească este un act oficial şi nu s-a făcut rectificarea la consemnarea concluziilor inculpatului, nu este cazul reindividualizării pedepsei inculpatului, care a persistat în săvârşirea mai multor infracţiuni. Inculpatul a săvârşit infracţiunea prevăzută de art.215 alin.2 şi 3 Cod penal, motiv pentru care a cerut înlăturarea alin.4.
La ultimul cuvânt, inculpatul s-a declarat de acord cu concluziile apărătorului său, cerând menţinerea hotărârii tribunalului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.70 din 23 februarie 2001, Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpatulP.A.P. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2 şi 3 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 şi 5 Cod penal; la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 şi 4 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3,4 şi 5 Cod penal şi la câte 3 luni închisoare pentru două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 din acelaşi cod, urmând ca, potrivit art.33 lit.a şi art.34 lit.b cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.867 Cod penal s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, respectiv la SC ”V.V.” SRL Slobozia.
În temeiul art.868 alin.2 Cod penal, pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului dreptul electoral de a fi ales.
Conform art.88 Cod penal s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 11 aprilie 2000, la zi.
În baza art.348 Cod procedură penală s-au anulat înscrisurile falsificate, respectiv ordinul de deplasare, comenzile, notele de recepţie, CEC-urile, ordinele de plată şi chitanţele aflate la dosare.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 53.029.740 lei părţii civile SC „P”SA Bucureşti şi 209.000.000 lei părţii civile SC „S”SA Căzăneşti, reprezentând despăgubiri civile, plus dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitelor, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cursul lunii august 1999, intrând în posesia unui bilet la ordin şi a ştampilei aparţinând SC „I.C.” SRL Slobozia, inculpatul a completat, semnat şi ştampilat acest instrument de plată, întocmind şi o delegaţie cât şi o notă de comandă fictiv,pe baza cărora a achiziţionat, prininducere în eroare, de la SC „P” SA Bucureşti, mărfuri în valoare de 53.000.000 lei, pe care le-a valorificat ulterior în interes personal.
La datele de 26 noiembrie şi 9 decembrie 1999, folosindu-se de două file CEC, aparţinând SC „I.C.” SRL Slobozia, în posesia cărora intrase în mod ilegal, acelaşi inculpat a reuşit să achiziţioneze, prin inducere în eroare, de la SC „S” SA Căzăneşti, mărfuri în valoare de 68.400.000 lei şi respectiv 148.600.000 lei.
Ulterior, pentru a nu fi descoperit, inculpatul a întocmit mai multe note de recepţie, facturi şi chitanţe fictive.
Prin Decizia penală nr.277/A din 25 aprilie 2001, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, admiţând apelul parchetului a înlăturat dispoziţiile art.867, art.868 alin.2 şi art.869 Cod penal, şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin privare de libertate. Totodată, a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
Împotriva menţionatei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât apelul a fost judecat fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, punct de vedere însuşit de Curtea Supremă de Justiţie, care a pronunţat în acest sens Decizia penală nr.4084 din 28 septembrie 2001.
Rejudecând cauza, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, a pronunţat Decizia penală nr.9/A din 16 ianuarie 2002, prin care, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art.867, art.868 alin.2 şi art.869 Cod penal şi a dispus, ca şi iniţial, ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin privare de libertate. Totodată, a respins ca nefondat apelul prin care inculpatul solicita reducerea pedepsei şi menţinerea modalităţii de executare a acesteia, stabilită de prima instanţă.
Împotriva menţionatei hotărâri, inculpatul a declarat prezentul recurs, în temeiul art.3859 pct.6 şi 14 Cod procedură penală, susţinând printr-un prim motiv de casare, că prin judecarea apelului în lipsa avocatului ales i s-a încălcat dreptulla apărare. Cel de-al doilea motiv de casare priveşte individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare, inculpatul considerând că faţă de circumstanţele sale personale se impunea aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Examinând Decizia atacată, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, rezultă că instanţa a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia fiind pe deplin dovedită la judecarea cauzei în apel, inculpatului asigurându-i-se dreptul la apărare aşa cum prevăd dispoziţiile legale.
Referitor la încadrarea juridică dată însă celei de a doua infracţiuni de înşelăciune, respectiv cea comisă în dauna SC ”S” SA Căzăneşti, în prevederile art.215 alin.1,2,3 şi 4 Cod penal, rezultă că aceasta este greşită.
Totodată, se constată că, la circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, se impunea menţiunea prevăzută de art.867, art.868 alin.2 şi art.869 Cod penal.
Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunţate, rezultă, fără dubiu, că iniţial SC „I.C.” SRL Slobozia a aparţinut lui I.A., însă prin vânzări succesive, documentele acesteia au ajuns în posesia inculpatului care s-a hotărât să le folosească în mod fraudulos.
Întrucât în posesia unei oferte de vânzare a SC „P” SA Bucureşti, la data de 23 august 1999, inculpatul a semnat şi parafat cu ştampila SC „I.C.” SRL Slobozia un bilet la ordin pe care l-a trimis societăţii ofertante, prin şoferul delegat M.I., pentru a achiziţiona mărfuri în valoare de 53.000.000 lei. Introdus în circuitul bancar spre decontare, biletul la ordin emis de inculpat a fost refuzat la plată, dată fiind lipsa disponibilului în contul societăţii comerciale emitente.
S-a mai stabilit că inculpatul a fost acela care a semnat la rubrica „emitent” şi la rubrica „director” şi tot el a completat nota de comandă.
La datele de 26 noiembrie şi 9 decembrie 1999, folosindu-se de două file CEC aparţinând SC „I.C.” SRL Slobozia, în posesia cărora intrase în mod ilicit, acelaşi inculpat a reuşit să achiziţioneze, prin inducere în eroare, de la SC „S” Căzăneşti, mărfuri în valoare de 68.400.000 lei şi respectiv 148.000.000 lei.
Pentru a nu fi descoperit, acesta a întocmit mai multe note de recepţie, facturi şi chitanţe fictive.
Potrivit alin.4 al art.215 Cod penal, emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit, cunoscând că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unui folos material injust, şi dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune.
Pentru existenţa acestei variante a infracţiunii este necesar ca cecul să fi fost emis cu respectarea cerinţelor prevăzute de art.1 din Legea nr.59/1934, de către o persoană care nu dispune în momentul emiterii acestui instrument de plată, de fonduri proprii care să facă posibilă trasului efectuarea plăţii.
Or, în cauză, inculpatul a completat filele cec ştiind că nu este titular de cont, cu specimen de semnătură în bancă, conform art.2 şi 58 dinNormele Cadru nr.7/1994 emise de Banca Naţională a României şi, că societatea pe care o reprezenta nu avea disponibil în cont şi se afla în interdicţie bancară.
Întrucât cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a indus în eroare societăţile comerciale vânzătoare, asigurându-le că plata preţului mărfurilor este garantată şi emiţând fila cec în condiţiile arătate, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii prin folosirea unui mijloc fraudulos, şi anume a unor instrumente de plată nevalide, faptă prevăzută de art.215 alin.2 şi 3 Cod penal.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat fiind întemeiat cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei de înşelăciune comisă în dauna SC „S” SA Căzăneşti şi a modalităţii de executare a pedepsei, urmează a fi admis şi a se casa Decizia atacată numai sub aceste aspecte.
Astfel, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în pedepsele componente de 3 ani închisoare aplicată pentru o infracţiune de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2 şi 3 Cod penal, de 3 ani închisoare, aplicată pentru o infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 şi 4 Cod penal şi în două pedepse de câte 3 luni închisoare, aplicate pentru două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 alin.1, cu aplicarea pentru fiecare din acestea a prevederilor art.41 alin.2 Cod penal.
Făcând aplicarea art.334 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 şi 4 Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1,2 şi 3 Cod penal, text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la 3 ani închisoare, urmând ca în baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la locul de muncă, respectiv la SC „V.S.” SRL Slobozia, conform art.867 Cod penal.
În baza art.868 alin.2 din Codul penal i se va interzice inculpatului, dreptul electoral de a fi ales.
Se va atrage inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor art.359 Cod procedură penală cu privire la art.869 din Codul penal.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul P.A.P. împotriva deciziei penale nr.9/A din 16 ianuarie2002 a Curţii de Apel Bucureşti,Secţiaa II-a penală..
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr.70 din 23 februarie 2001 a Tribunalului Ialomiţanumai în ce priveşte greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 şi 4 din Codul penal şimodalitatea de executare a pedepsei.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2 şi 3 Cod penal, 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 şi 4 din Codul penal , 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.290 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.290 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.
Potrivit art.334 din Codul penal schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 şi 4 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1,2 şi 3 din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatulP.A.P. la 3 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a şi 34 lit.b din Codul penal contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Potrivit dispoziţiilor art.867 din Codul penal, inculpatul P.A.P., va executa pedeapsa la locul de muncă, respectiv SC "V.S.” SRL Slobozia, judeţul Ialomiţa.
In baza art.868 alin.2 din Codul penal i se interzice inculpatului dreptul electoral de a fi ales.
Se atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.359 Cod procedură penală, cu referire laart.869 din Codul penal.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3349/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3350/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
