CSJ. Decizia nr. 3345/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3345/2003
Dosar nr. 1302/2003
Şedinţa publică din 11 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 623 din 12 decembrie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat, printre alţii, pe inculpatul F.L. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 10 februarie 1999, la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile L.F., despăgubiri civile în valoare de 100.000.000 lei.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În seara zilei de 9 februarie 1999, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar, inculpatul F.L., împreună cu alţi doi inculpaţi (condamnaţi în aceeaşi cauză) au intrat într-un conflict cu un grup de ţigani, aflat în acelaşi local, printre care se aflau şi victima L.I. şi partea vătămată N.A. Pentru a evita altercaţia, cele două părţi vătămate au fugit, într-o căruţă, fiind ajunse însă de inculpatul F.L. şi martorul P.S., care le-au urmărit.
La circa 100 de metri de bar, inculpatul F.L. a reuşit să oprească căruţa şi, fiind lovit, cu o scândură, de martorul L.I.I., a reuşit să prindă scândura şi să-l dea jos din căruţă pe L.I.I. Altercaţia dintre cei doi a continuat până la intervenţia martorului C.D.
Ulterior, urmărirea grupului de ţigani implicaţi în scandal a continuat şi ajungând din urmă pe victima L.I., inculpatul F.L. i-a aplicat acesteia lovituri, cu o bâtă, în zona capului, care au cauzat, în dimineaţa zilei de 10 februarie 1999, decesul acesteia.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 34 din 20 februarie 2003, a respins apelul inculpatului F.L.
Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 10 februarie 1999, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, restituirea cauzei la parchet, pentru completarea urmăririi penale, în vederea stabilirii adevărului.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect pe baza materialului probator, fapta şi vinovăţia inculpatului F.L., în săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Din coroborarea declaraţiilor martorilor P.S., N.I., P.R., R.P., C.I. cu celelalte probe administrate în cauză, rezultă, în mod cert, vinovăţia inculpatului.
Astfel, susţinerile inculpatului că ar fi plecat acasă, după incidentul cu L.I.I. sunt infirmate de declaraţia martorului N.I., care a arătat: „nu este nimic adevărat în ceea ce susţine F.L., cum că eu am plecat înspre casă împreună cu el în jurul orelor 18,00 – 18,30 .., eu am plecat singur acasă, cu mult timp înainte”.
Împrejurarea că inculpatul a fost înarmat cu o bâtă este dovedită prin declaraţiile martorilor P.S., care afirmă că „l-am văzut pe inculpat pornind pe uliţa satului cu un par în mână”; R.P.: „ .. l-am văzut pe victimă căzută jos, iar pe inculpat cu un par în mână”; P.R.: „ .. inculpatul se deplasa cu bâta în mână înspre locuinţa lui N.A.”; C.I.: „am auzit şi văzut pe martorul R.P. încercând să-l determine pe inculpatul F.L. să se întoarcă acasă, acesta (inculpatul) fiind înarmat în momentul respectiv cu o bâtă de aproximativ un metru ..”.
Martorul R.P. a declarat, în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, că „.. la un moment dat am auzit o lovitură din spate, m-am întors şi l-am văzut pe inculpatul F.L. cu un par în mână, lângă el victima L.I. căzută şi am strigat inculpatului să nu mai dea că-l omoară”.
Aceste probe, corect interpretate în considerentele sentinţei şi în special în cuprinsul deciziei instanţei de apel, impun concluzia că soluţia pronunţată în cauză este temeinică şi legală şi că nu se justifică nici restituirea cauzei, pentru completarea urmăririi penale.
Pentru aceste considerente recursul inculpatului va fi respins cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul F.L., împotriva deciziei penale nr. 34 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 10 februarie 1999, la 11 iulie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3344/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3347/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
