CSJ. Decizia nr. 3348/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3348/2003
Dosar nr. 3035/2003
Şedinţa publică din 14 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, investită cu judecarea cauzei penale, privind pe inculpaţii B.S., B.Ş.L., B.R., U.I. şi S.C.H., trimişi în judecată pentru infracţiunea, prevăzută de art. 255 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, a dispus amânarea judecării cauzei, pentru termenul de 17 iulie 2003 şi a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.Ş.L., B.R., U.I. şi S.C.H., cu 30 de zile respectiv, de la 30 iunie 2003, la 29 iulie 2003.
Pentru a hotărî prelungirea stării de arest a inculpaţilor, instanţa a reţinut că motivele care au stat la baza arestării preventive a inculpaţilor se menţin, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru luarea şi respectiv menţinerea acestei măsuri.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii arestaţi în termen de 3 zile, conform art. 141 C. proc. pen., în forma nemodificată prin Legea nr. 281 din 1 august 2003.
În recursurile lor inculpaţii solicită casarea încheierii în partea referitoare la prelungirea arestării preventive, întrucât în prezent nu mai subzistă temeiurile, care au determinat arestarea preventivă.
S-a motivat că procesul penal se află într-o stare avansată, că punerea lor în libertate nu este de natură să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea martorilor sau a expertizelor şi că nu există indicii că recurenţii inculpaţi se vor sustrage de la cercetarea judecătorească.
Examinând cauza în raport de motive invocate dar şi conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, că recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Concomitent, potrivit art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., redactat în forma actuală din Legea nr. 281/2003 mai favorabilă inculpaţilor şi în vigoare la data judecării recursului, măsura arestării inculpatului, poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen., adică există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o infracţiune, şi că acea infracţiune este pedepsită cu închisoare de peste 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele dosarului, rezultă că instanţa care a dispus prelungirea arestării inculpaţilor, a avut în vedere prevederile art. 136 C. proc. pen., referitoare la scopul acestei măsuri şi pe cele ale art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.
Există indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt judecaţi, pedepsele pentru acestea depăşind limita de 4 ani închisoare.
În sarcina inculpaţilor se reţine săvârşirea unor grave infracţiuni de corupţie considerate a avea un pericol social deosebit de ridicat şi cu mare rezonanţă publică.
În raport de scopul acestei măsuri preventive arătat la art. 136 C. proc. pen., lăsarea în libertate a inculpaţilor în acest moment prezintă pericolul concret de a nu se asigura buna desfăşurare a procesului penal, de a permite inculpaţilor să se sustragă de la judecată şi să se colaboreze în vederea ascunderii adevărului.
Prin urmare, Curtea, în baza art. 38515 va respinge recursurile şi va obliga recurenţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii B.Ş.L., B.R., U.I., S.C.H. şi B.S., împotriva încheierii din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3419/2002, ca nefondate.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului câte 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3347/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3349/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
