CSJ. Decizia nr. 3350/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3350/2003
Dosar nr.3056/2003
Şedinţa publică din 15 iulie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin încheierea din 10 iulie 2003, a admis cererea formulată de inculpatul M.N. şi a dispus revocarea măsurii arestării preventive luate faţă de el şi punerea de îndată în libertate a sa.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut că, inculpatul, condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. c) şi de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 13 lit. a) şi a art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a prezentat în instanţă pentru judecarea apelului formulat, cu ambele picioare paralizate, fiind adus în boxă cu ajutorul a doi deţinuţi, apreciind că în sensul art. 139 alin. (34) C. proc. pen., modificat, menţinerea arestării preventive nu se mai justifică.
Constatând nemijlocit starea de boală a inculpatului arestat, instanţa de control judiciar a reţinut din verificarea lucrărilor dosarului că, în cursul lunii septembrie 2002, inculpatul s-a aflat internat în Spitalul Penitenciar Bucureşti cu diagnosticul „paliradiculacurită; stare psihopatoidă”, iar Tribunalul Dolj, prin încheierea din 29 ianuarie 2002, a respins cererea de prelungire a duratei arestării preventive, luată faţă de inculpat, având în vedere tocmai starea de sănătate a acestuia, care în timpul detenţiei a suferit o comoţie cerebrală în urma căreia i-au paralizat membrele inferioare.
Respectiva încheiere a fost atacată cu recurs de către parchet, admis de Curtea de Apel Craiova, care prin Decizia nr. 176 din 14 februarie 2003, a casat încheierea şi a dispus prelungirea duratei arestării preventive.
Împotriva încheierii din 10 iulie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs considerând că măsura revocării arestului preventiv este contrară legii, deoarece starea precară a sănătăţii nu este atestată printr-o expertiză medico-legală, solicitându-se ca, prin admiterea recursului şi casarea încheierii atacate, să se dispună menţinerea stării de arest a inculpatului.
Examinând Decizia criticată în raport de motivul de recurs invocat, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
În acest sens, conform dispoziţiilor cuprinse în art. 139 alin. (34) C. proc. pen., „dacă instanţa constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat preventiv suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detenţiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării, atât în cazul în care a luat ea această măsură, cât şi în cazul arestării provizorii dispuse de procuror. Măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. (1) lit. b) şi c).
Este adevărat că în cauză nu s-a dispus şi nu s-a efectuat o expertiză medico-legală prin care să se ateste starea precară de sănătate a inculpatului, însă, aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa de control judiciar, la dosar se află un număr de acte medicale din care rezultă că inculpatul suferă de paralizia membrelor inferioare, ca urmare a unei comoţii cerebrale intervenite în timpul detenţiei, ce îl pune în imposibilitatea de a executa mai departe măsura arestării preventive, iar punerea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, din coroborarea dispoziţiilor cuprinse în art. 136 alin. final, cu cele ale art. 139 alin. (35) C. proc. pen., rezultă că la alegerea măsurii preventive, care urmează a fi luată faţă de inculpat, se va ţine seama, printre altele, şi de sănătatea acestuia. Curtea apreciază că prin luarea faţă de inculpat a măsurii preventive a obligării sale de a nu părăsi localitatea de reşedinţă, conform art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se va asigura, pe de o parte, buna desfăşurare a continuării procesului penal, iar, pe de altă parte, luarea măsurilor legale ce se impun pentru ameliorarea stării de sănătate a inculpatului.
În consecinţă, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va casa hotărârea atacată şi va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii pronunţată la data de 10 iulie 2003 de către Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 1514/2003 al acelei instanţe, privind pe inculpatul M.N.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la măsura arestării preventive, pe care o înlocuieşte cu cea de obligare a inculpatului de a nu părăsi localitatea de reşedinţă.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 335/2003. Penal. Stramutare. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 3353/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
