CSJ. Decizia nr. 3496/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3496/2003
Dosar nr. 2657/2003
Şedinţa publică din 21 august 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1075/2002, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaţilor:
- B.I. pe timp de 30 zile, de la 19 aprilie 2003, până la 17 mai 2003 ş.
- L.M. pe timp de 26 zile, de la 22 aprilie 2003, până la 17 mai 2003.
Prin încheierea din 5 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a prelungit arestarea preventivă a inculpaţilor până la data de 23 mai 2003, inclusiv, iar prin încheierea din 23 mai 2003 aceeaşi instanţă a prelungit arestarea cu 20 zile, până la data de 12 iunie 2003, inclusiv.
La termenul din 12 iulie 2003, susmenţionata curte a respins cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de prelungire a arestării preventive.
Procesul respectiv are termen de judecată la 2 septembrie 2003, pentru când inculpaţii au luat termenul în cunoştinţă.
Împotriva încheierilor din 5 mai şi 23 mai 2003, inculpaţii au declarat recurs, iar prin deciziile nr. 2261 din 14 mai 2003 şi nr. 2787 din 11 iunie 2003 ale Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, au fost respinse, ca inadmisibile recursurile respective.
Împotriva încheierii din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, cei doi inculpaţi sus-menţionaţi au declarat recurs, nemotivat.
Recursurile sunt nefondate.
Avându-se în vedere că, la acea dată, prelungirea arestării preventive era justificată, deoarece instanţa de fond în mod corect a apreciat faţă de gravitatea faptelor, care rezultau din actele de urmărire penală şi de pericolul social al inculpaţilor că este necesară menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Încheierea menţionată este deci legală şi temeinică.
Totodată, urmează a se avea în vedere că în prezent inculpaţii se află în stare de libertate, întrucât prin încheierea din 12 iunie 2003 s-a respins cererea formulată de parchet, prin care s-a solicitat prelungirea arestării preventive.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de sus-menţionaţii inculpaţi, urmează a se respinge ca nefondate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurenţii inculpaţi urmează să fie obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi L.M., aflaţi în stare de libertate, împotriva încheierii din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală (Dosar nr. 1076/2003), pentru prelungirea arestării.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 august 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 349/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3513/2003. Penal → |
|---|
