CSJ. Decizia nr. 3514/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3514/2003
Dosar nr. 3248/2003
Şedinţa publică din 26 august 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 174 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului Bacău, inculpatul R.F., a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2) lit. a) C. pen.
A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv, începând cu 18 ianuarie 2003.
Pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni, inculpatului minor B.C., născut la 3 iulie 1986 i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În dimineaţa zilei de 17 ianuarie 2003, minorul E.I., de 15 ani, a plecat la şcoala la care era elev. În drumul său trebuia să treacă prin pasajul subteran al gării din Oneşti. Aici a fost acostat de către inculpaţii R.F. şi B.C., care i-au cerut să le dea toţi banii ce-i avea asupra sa. Cum minorul nu avea bani, nu a avut ce să le dea celor doi inculpaţi.
Aceştia nu i-au lăsat să-şi continue drumul ci sub ameninţare i-au cerut să-i însoţească până într-un vagon de marfă, staţionat în zona gării din Oneşti.
De teamă, minorul s-a conformat.
Intrând în vagonul respectiv, inculpatul minor B.C. i-a cerut minorului parte vătămată, prin ameninţare să se dezbrace de geacă, iar inculpatul R.F. l-a silit să se descalţe de bocanci, dându-i în schimb adidaşii săi.
Înainte să–l lase să plece, inculpaţii l-au ameninţat că dacă va spune cuiva cele întâmplate, îl vor bate.
Partea vătămată i-a povestit mamei sale ce a păţit, aceasta din urmă anunţând poliţia care, a procedat la identificarea inculpaţilor, asupra cărora a găsit bunurile furate, pe care le-a restituit părţii vătămate.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor, prima instanţă i-a condamnat, aşa cum s-a arătat în cele ce preced.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel numai inculpatul R.F., solicitând reducerea pedepsei, apel ce a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia nr. 272 din 8 iulie 2003.
Decizia Curţii de Apel Bacău, a fost atacată cu recurs de acelaşi inculpat, R.F., care a susţinut netemeinicia acesteia, reiterând critica din apel.
Recursul nu este întemeiat.
Verificând actele dosarului, se constată nu numai că instanţele au stabilit corect vinovăţiile, făcând o justă evaluare a acestora, dar şi faptul că, în concret, a făcut şi o dreaptă individualizare a pedepsei, ţinând seama, de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport cu care, se face proporţionalizarea şi individualizarea pedepsei.
Astfel, se constată că instanţele au trebuit să ţină seama că inculpatul a mai fost condamnat la un an şi patru luni, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat, prin sentinţa penală nr. 285 din 14 martie 2003 a Judecătoriei Oneşti, sentinţă rămasă definitivă la 11 martie 2003, nefiind, deci, la prima încălcare a legii penale.
Pe de altă parte, instanţele nu puteau să nu ţină seama că fapta este gravă şi prezintă un grad de pericol social ridicat, victima fiind un minor de 15 ani, care se îndrepta spre şcoală şi pe care inculpaţii l-au lăsat fără haină şi încălţăminte, în plină iarnă.
În raport de cele arătate, soluţia pronunţată de prima instanţă, menţinută în apel este temeinică şi legală, nefiind îndeplinite condiţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., ori ale vreunui alt motiv de recurs, care ar putea fi invocat, din oficiu, încât, Curtea va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va computa din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariului, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul R.F., împotriva deciziei nr. 272 din 8 iulie 2003 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2003, la zi.
Obligă pe recurent, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3513/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3515/2003. Penal → |
|---|
