CSJ. Decizia nr. 3519/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3519/2003
Dosar nr. 3751/2003
Şedinţa publică din 27 august 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 71 din 18 august 2003, pronunţată în dosarul nr. 5015/2003, Curtea de Apel Alba Iulia, având în vedere cererea de recuzare a tuturor judecătorilor acestei instanţe, formulată de inculpatul O.V.D., din oficiu a prelungit arestarea sa preventivă, pe o perioadă de 30 zile, începând cu 20 august, până la 18 septembrie 2003.
Împotriva acestei încheieri inculpatul O.V.D. a declarat recurs vizând nelegalitatea şi netemeinicia prelungirii măsurii arestării sale preventive.
Recursul este nefondat.
La data de 10 ianuarie 2003 Parchetul Naţional Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, a sesizat Tribunalul Alba prin rechizitoriu, solicitând trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului O.V.D., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în calitate de director la SC A. Baia de Arieş, a pretins de la B.D. suma de 100.000.000 lei, pentru a-i livra cu prioritate marfă de aproximativ 800.000.000 lei.
Faţă de inculpatul O.V.D., în cursul urmăririi penale s-a luat măsura arestării preventive, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 29 din 20 decembrie 2002, emis în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., măsură ce a fost, în mod, repetat, prelungită şi de instanţa de judecată, până la 19 august 2003.
Prin încheierea nr. 71 din 18 august 2003 Curtea de Apel Alba Iulia, având în vedere cererea de recuzare a tuturor judecătorilor acestei instanţe, formulată de inculpat şi dispoziţiile art. 521 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003, a prelungit, din oficiu, arestarea preventivă a inculpatului O.V.D., pe o perioadă de 30 zile, începând cu 20 august până la 18 septembrie 2003, invocându-se dispoziţiile art. 160 lit. c) C. proc. pen., respectiv că subzistă motivele, care au dus la arestarea inculpatului.
Această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpatul O.V.D., invocându-se scris nelegalitatea prelungirii arestării preventive de către judecători a căror recuzare a cerut-o, încălcarea art. 160 lit. c) C. proc. pen., prin aceea că nu au rezultat elemente noi care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive, precum şi nerespectarea Convenţiei, pentru apărarea drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale, în concluzie solicitând punerea sa în libertate.
Apărătorul recurentului inculpat a solicitat verbal punerea în libertate a acestuia, deoarece nu mai subzistă motivele care au stat la baza arestării sale.
Examinând motivele de recurs, precum şi actele dosarului, Curtea reţine netemeinicia recursului formulat, atât în raport de prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., modificat, cât şi în raport cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece există motive verosimile de a bănui că inculpatul arestat preventiv a săvârşit o infracţiune, astfel cum impun prevederile Convenţiei, prevederi ce constituie excepţii de la regula potrivit căreia nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
Ori, probele existente la dosar constituie asemenea motive verosimile, în sensul solicitat de Convenţie.
Pe de altă parte, sunt îndeplinite şi în prezent cerinţele art. 148 lit. h) C. proc. pen., (care au stat la baza arestării preventive) modificat, deoarece legea prevede pentru faptele săvârşite de inculpat, pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect au motivat în mod repetat instanţele de judecată, el săvârşind fapte grave de corupţie, care aduc atingere deosebită ordinii economico-sociale.
Având în vedere că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului O.D.V. subzistă, se constată că se impune, în continuare, judecarea sa în stare de detenţie.
Faţă de aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V.D., împotriva încheieri nr. 71 din 18 august 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind prelungirea arestării preventive.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3515/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3520/2003. Penal → |
|---|
