CSJ. Decizia nr. 3513/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3513/2003
Dosar nr. 3744/2003
Şedinţa publică din 25 august 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 august 2003, pronunţată în dosarul 3698/P/2003, Curtea de Apel Timişoara, a dispus printre altele, în baza art. 160d C. proc. pen., prelungirea arestării preventive a inculpatului R.I. pe o durată de 30 de zile, începând cu data pronunţării şi până la 11 septembrie 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că este necesară menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului, raportat la faptul că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării inculpatului.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat judecarea în stare de libertate întrucât ceilalţi coinculpaţi sunt liberi, iar cu privire la vinovăţia sa sunt dubii.
Recursul este inadmisibil.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul R.I. a fost condamnat, alături de alţi inculpaţi, la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, prin sentinţa penală nr. 120 din 24 aprilie 2003, sentinţă apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă D.G.F.P Arad şi inculpatul R.I.
Potrivit art. 160d C. proc. pen., dacă inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond la pedeapsa închisorii sau detenţiei pe viaţă, dispunându-se arestarea sau prelungirea arestării prin hotărâre, la termenul fixat conform art. 375 alin. (1) pentru judecarea apelului sau la termenul fixat, conform art. 38512 alin. (1) C. proc. pen., pentru judecarea recursului, instanţa verifică, din oficiu, legalitatea arestării şi dispune, prin încheiere motivată, prelungirea sau revocarea acestei măsuri.
Aliniatul 2 din acelaşi articol prevede că în cazul în care s-a dispus arestarea preventivă, în cursul judecării apelului sau recursului, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 160d şi art. 160c alin. (1), care se referă la posibilitatea ca încheierile să fie atacate cu recurs; pentru încheierile menţionate în aliniatul 1 al art. 160d C. proc. pen., prin care instanţa de apel sau de recurs dispune prelungirea sau revocarea arestării, nu este prevăzută o asemenea cale de atac.
Aşa fiind, şi cum prin art. 160c alin. (1) C. proc. pen., modificat prin O.U.G nr. 66 din 10 iulie 2003, se prevede că poate fi atacată cu recurs încheierea primei instanţe, prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării, este evident că pentru încheierea pronunţată în aceeaşi materie de instanţa de apel sau de recurs legiuitorul nu a considerat necesară această cale de atac din moment ce nu a reglementat posibilitatea de a fi exercitată.
De altfel, o încheiere a instanţei de recurs privind prelungirea arestării nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs şi pentru că o asemenea posibilitate ar impune investirea unei instanţe ierarhic superioare celei fireşti, cu calea de atac a recursului, ceea ce ar fi inadmisibil, întrucât în acest mod s-ar încălca normele legale referitoare la competenţa instanţelor.
Inadmisibilitatea unei alte interpretări decât aceea care reiese din prevederile art. 160d, corelate cu cele ale art. 160c alin. (1) C. proc. pen., mai este impusă şi de reglementarea de ansamblu C. proc. pen., din care se degajă principiul că recursul împotriva încheierilor se judecă întotdeauna de instanţa firească de recurs, indiferent dacă această cale de atac poate fi exercitată separat sau numai odată cu fondul.
În consecinţă, constatându-se inadmisibilitatea recursului declarat, acesta urmează a fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi Cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul R.I., împotriva încheierii din 13 august 2003, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 3698/P/2003, ca inadmisibil.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3496/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3514/2003. Penal → |
|---|
