CSJ. Decizia nr. 3468/2003. Penal. Conflictde competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3468/2003
Dosar nr. 2983/2003
Şedinţa publică din 15 august 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă,
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Curtea Supremă de Justiţie a fost investită cu rezolvarea unui conflict negativ de competenţă, prin sentinţa penală nr. 398 pronunţată la data de 13 mai 2003, în dosarul penal nr. 3917/2001, de către Tribunalul Iaşi. Prin această sentinţă instanţa şi-a precizat poziţia declinând înapoi competenţa, în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Situaţia se prezintă după cum urmează:
1. Judecătoria Iaşi a trimis prin adresă Tribunalului Iaşi, spre competentă soluţionare dosarul privind pe B.N., ce fusese înregistrat, sub nr. 11539 din 23 martie 2000.
Inculpatul B.N. a fost trimis în judecată prin două rechizitorii concomitent:
a) Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, din 1 iulie 1997, pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 40 din Legea 82/1991, art. 9 din Legea 97/1994, art. 302 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 33 C. pen.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală 231 din 7 octombrie 1997 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că inculpatul a săvârşit o parte din infracţiuni în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti a înregistrat cauza sub nr. 5787/1997.
b) Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, a fost trimis în judecată şi pentru art. 288 alin. (1), art. 291 C. pen., art. 72 din Legea 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. 5105/1997.
Prin sentinţa penală nr. 1705 din 18 mai 1997 Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, dat fiind că inculpatul are domiciliul în Bucureşti în raza sectorului 1.
Cauza s-a înregistrat la judecătorie sub nr. 12525/1997.
2. Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea de şedinţă din 3 februarie 1998 a trimis cauza înregistrată sub acest număr, Tribunalului Bucureşti în vederea reunirii (conexării n.n.) cu cauza înregistrată la Tribunal sub nr. 5787/1997.
Primind aceste două cauze, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 279 din 27 mai 1999 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi (fără a le conexa, operaţiunea revenind instanţei competente).
3. Cercul se închide prin faptul că Judecătoria Iaşi, la care dosarele au ajuns pentru a doua oară, s-a considerat lipsită de competenţă pentru a soluţiona ambele cauze. Cauza privind art. 215 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a retrimis-o înapoi Tribunalului Iaşi, iar pe aceea privind art. 291 C. pen. şi art. 72 lit. a) din Legea 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a scos-o de pe rol şi a trimis-o pentru rezolvare Curţii Supreme de Justiţie, declinându-şi competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a efectua aceste operaţiuni însă, Judecătoria Iaşi a schimbat încadrarea juridică a înşelăciunii într-o altă formă, potrivit noii legislaţii care dă art. 215 alin. (5) C. pen., în competenţa tribunalelor şi a considerat că nu judecătoria Iaşi ci Judecătoria sectorului1 Bucureşti este competentă pe principiul pe care iniţial se trimisese Tribunalului Bucureşti, acela că o parte din infracţiuni au fost săvârşite pe raza Bucureşti-ului.
Examinând acest multiplu conflict negativ de competenţă, Curtea Supremă de Justiţie constată următoarele:
Cele două cauze privesc acelaşi inculpat şi săvârşirea unor infracţiuni în aceeaşi perioadă de timp, în acelaşi context, chiar dacă în oraşe diferite.
Oricum regulile de competenţă sunt precise şi exprimate expres de lege, nefiind o problemă lăsată la aprecierea judecătorilor.
Judecătorii trebuie însă să dea o corectă interpretare a legii şi să aplice dispoziţiile corespunzătoare momentului dat.
O astfel de interpretare a dat Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, care a rezolvat corect problemele de drept de care depindea fixarea competenţei teritoriale şi materiale.
Dispoziţiile art. 30 C. proc. pen., stabilesc competenţa teritorială.
În alin. (2) şi (3) se arată că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente potrivit alin. (1), în a căror rază s-a efectuat urmărirea penală, procurorul prin rechizitor stabilind cui, în funcţie şi de nevoia bunei desfăşurări a procesului penal.
Potrivit acestor criterii competenţa aparţine Judecătoriei Iaşi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 25 C. proc. pen., judecătoria soluţionează în primă instanţă toate infracţiunile afară de cele date prin lege altor instanţe.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiuni care la data sesizării instanţei erau în competenţa acesteia, astfel încât chiar dacă ulterior, modificându-se legea, unele infracţiuni sunt de competenţa tribunalului, judecătoria rămâne competentă (Textul nu prevedea alin. (5), consecinţe deosebit de grave). De asemenea infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea 30/1978 este în competenţa tribunalului numai când au existat arme, materiale radioactive, etc.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază că Judecătoria Iaşi este competentă să soluţioneze ambele dosare, cu privire la conexarea cărora va hotărî.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei formând obiectul dosarului nr. 3917/2001 al Tribunalului Iaşi, privind pe inculpatul B.N., în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 august 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3455/2003. Penal. Conflict de competenţă.... | CSJ. Decizia nr. 3473/2003. Penal → |
|---|
