CSJ. Decizia nr. 3520/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3520/2003
Dosar nr. 3228/2003
Şedinţa publică din 27 august 2003
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 11 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi, printre alţii, inculpaţii:
- C.M.M. la două pedepse de câte 3 ani şi 9 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 3 luni, în final acesta urmând să execute 4 ani închisoare.
- G.V.V. la două pedepse de câte 2 ani şi 9 luni închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. b), art. 80 şi cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 3 luni, în final acesta având de executat 3 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 22 decembrie 2001 la zi, pentru fiecare inculpat.
Prin aceeaşi hotărâre au mai fost condamnaţi şi inculpaţii M.C. la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74, art. 76 şi art. 13 din acelaşi cod şi S.P. la pedeapsa rezultantă de un an şi 9 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 99, art. 74 şi art. 76 C. pen.
Totodată, s-a constatat că părţile vătămate R.A. şi D.P. nu s-au constituit părţi civile, prejudiciile fiind acoperite prin restituirea bunurilor sustrase.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 22 decembrie 2001, cei patru inculpaţi s-au înţeles să deposedeze de bunuri persoane, în vederea obţinerii unor sume de bani.
În acest scop, împreună cu martorii V.O. şi C.L., inculpaţii au acostat-o pe partea vătămată R.A. pe B-dul. I.C. Brătianu, au condus-o spre Pasajul Universităţii unde, prin ameninţare cu un cuţit, i-au luat un telefon mobil.
De menţionat că martorii V.O. şi C.L., îndepărtaţi de inculpaţi cu ameninţarea că vor fi bătuţi, s-au deplasat în interiorul pasajului pentru a găsi un agent de pază, căruia să-i relateze cele întâmplate.
La scurt timp după comiterea infracţiunii, inculpaţii s-au deplasat în zona magazinului C. şi prin violenţă au deposedat-o pe partea vătămată D.P. de suma de 130.000 lei.
Actele de cercetare penală au stabilit că inculpatul G.V.V. îi acoperea cu spatele pe autorii faptelor, pentru ca persoanele care treceau prin apropiere să nu sesizeze cele întâmplate.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerilor şi declaraţiilor părţilor vătămate, proceselor verbale de recunoaştere din grup, rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică, anchetelor sociale efectuate în cauză, dovezilor de restituire a bunurilor sustrase, depoziţiile martorilor V.I., C.C., V.W., O.R., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 377/ A din 3 iulie 2003, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa, a descontopit pedepsele aplicate celor patru inculpaţi, a înlăturat sporurile de pedeapsă aplicate precum şi dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen.
Referitor la inculpaţii C.M.M. şi G.V.V., instanţa de apel i-a condamnat la câte 5 ani închisoare, pentru cele două infracţiuni comise, fiecare dintre cei doi inculpaţi având de executat câte 5 ani închisoare, prin aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Apelurile formulate de inculpaţii C.M.M. şi G.V.V. au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.M.M. şi G.V.V., aceştia solicitând reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege, prin reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de pericolul social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă, aceste criterii de individualizare au fost respectate de instanţa de apel. Astfel, la dozarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi s-a ţinut seama de modul în care inculpaţii au acţionat (după o prealabilă înţelegere) de faptul că aceştia au studiat atent locul comiterii infracţiunilor (într-o zonă în care aveau posibilitatea să dispară cu uşurinţă) şi-au repartizat în amănunţime sarcinile (după ce acostau părţile vătămate, unii le loveau, altul deposeda victimele de bunuri de valoare, altul acoperea cu spatele locul, pentru a nu fi observaţi de persoanele care întâmplător treceau prin zonă) după care au acţionat cu o violenţă nejustificată, lovind victimele cu pumnii în abdomen şi ameninţându-le cu un cuţit.
La dozarea pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere şi urmările produse, vârsta fragedă a victimelor (ambele minore) şi trauma psihică adusă acestora în urma agresiunilor excesive suportate.
Comiterea a două infracţiuni în concurs real, modul de operare a celor patru inculpaţi, care indică o certă înclinaţie spre violenţă, relevă un pericol social ridicat, fapt apreciat de instanţa de apel care a aplicat pedepse corespunzătoare, de natură să asigure realizarea scopului coercitiv şi preventiv educativ al sancţiunii penale.
Faptul că inculpaţii nu au antecedente penale, nu constituie un motiv pentru aplicarea în mod automat a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. (aşa cum au solicitat inculpaţii prin recursul declarat) acest aspect fiind avut în vedere de instanţă, atunci când aplică dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), lipsa antecedentelor penale neidentificându-se cu buna comportare avută anterior săvârşirii infracţiunii, în sensul art. 74 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte atitudinea inculpaţilor referitor la faptele reţinute în sarcina lor este de precizat că aceştia nici nu puteau adopta o altă poziţie atâta vreme cât probele administrate indicau clar vinovăţia lor (de altfel inculpatul G.V.V. a negat în faza de urmărire penală participarea sa la comiterea infracţiunilor), motiv pentru care nu se poate reţine circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
Toate aceste elemente de circumstanţiere a faptelor şi făptuitorilor au fost analizate de instanţa de apel, iar pedepsele aplicate, (minimul prevăzut de textul sancţionator) corespund criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), motiv pentru care recursurile declarate sunt nefondate şi vor fi respinse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M.M. şi G.V.V., împotriva deciziei penale nr. 377/ A din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor timpul arestării preventive de la 22 decembrie 2001, la 27 august 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3519/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3521/2003. Penal → |
|---|
