CSJ. Decizia nr. 3596/2003. Penal. Art.184 alin.2,4 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3596/2003
Dosar nr. 1942/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 422 din 3 iulie 2001, pronunţată de Judecătoria Alexandria, inculpatul C.G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, pentru două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) şi art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Inculpatul a fost obligat să plătească 2.000.000 lei daune morale părţii civile S.M., 10.000.000 lei daune morale şi 19.950.000 lei daune materiale părţii civile N.D., precum şi la 10.722.924 lei despăgubiri civile Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti .
S-a reţinut că, la 24 septembrie 2000, urmare nerespectării dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, inculpatul a pierdut controlul volanului autocamionului pe care îl conducea pe DN 51 şi a provocat un accident soldat cu vătămarea corporală a părţilor vătămate S.M. şi N.D., care au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 - 16, respectiv 80 - 90 zile de îngrijiri medicale, reţinând, de asemenea, o culpă concurentă de 30 % în sarcina acestei din urmă părţi.
Tribunalul Teleorman prin Decizia penală nr. 89 din 13 martie 2002 a admis apelurile declarate de inculpat şi partea civilă N.D., iar prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., a redus pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
De asemenea, a micşorat despăgubirile morale acordate părţii civile S.M. la 1.000.000 lei şi la 5.000.000 lei pe cele acordate părţii civile N.D., majorând, totodată, despăgubirile materiale acordate acestei din urmă părţi civile la 52.395.514 lei, din care 38.145.514 lei reprezentând diferenţa de salariu lunar în perioada 24 septembrie 2000 – 1 ianuarie 2001, prin reţinerea unei culpe comune, respectiv 50 % pentru inculpat şi 50 % pentru partea vătămată N.D.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 1056 din 6 iunie 2002, a respins, recursurile declarate de partea civilă N.D. şi de către inculpat.
Împotriva acestor hotărâri procurorul general a declarat recurs în anulare cu motivarea că instanţele nu au stabilit corect întinderea prejudiciului suferit de partea vătămată N.D.
În raport de actele dosarului s-a solicitat reducerea despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către partea civilă N.D. de la 52.395.514 lei la 17.428.787 lei.
Recursul în anulare declarat este întemeiat.
Instanţa de apel a constatat că daunele materiale reţinute de prima instanţă, în sumă de 28.500.000 lei (din care inculpatul a fost obligat la 19.950.000 lei prin reţinerea unei culpe de 70 %), trebuie reduse la 14.250.000 lei, la care a adăugat drepturile băneşti de 76.291.128 lei cuvenite pentru diferenţa dintre salariul ce l-ar fi încasat dacă desfăşura o activitate (14.416.586 lei) şi contravaloarea concediului medical pentru perioada 24 septembrie 2000 – ianuarie 2001, iar în final a obligat pe inculpat să plătească 52.395.414 lei despăgubiri civile (14.416.586 lei – 8.058.992 lei = 6.357.549 x 12 luni = 76.291.128 lei reduse la jumătate = 38.145.514 +14.250.000 = 52.395.514 lei).
La efectuarea acestor calcule, instanţa de apel a avut în vedere adeverinţa salarială a părţii civile emisă de SC K.R. SA Alexandria din care rezultă că, în perioada 24 septembrie 2000 – 1 ianuarie 2001, salariatul său N.D. a încasat suma de 8.058.992 lei reprezentând drepturile băneşti pentru concediul de boală, menţionând, totodat, că, dacă ar fi lucrat, în aceeaşi perioadă acesta ar fi încasat suma de 14.416.586 lei drepturi salariale.
Din adresa nr. 2169 din 29 noiembrie 2001 SC K. SA rezultă, fără dubiu, perioada concediului de boală (24 septembrie 2000 – 1 ianuarie 2001), suma încasată (8.058.992 lei), precum şi suma ce i s-ar fi cuvenit dacă desfăşura activitate (14.416.586 lei), astfel că în mod greşit instanţa a raportat diferenţa bănească de 6.357.594 lei la 12 luni, deşi partea civilă s-a aflat în incapacitate de muncă doar în perioada menţionată în adresă şi nu pe durata a unui an.
În raport de cele reţinute, în condiţiile în care culpa părţii vătămate a fost reţinută de 50 %, diferenţa salarială de 6.357.594 lei trebuia împărţită la 2, rezultând suma de 3.178.787 lei la care se adaugă suma de 14.250.000 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei, în final suma la care trebuia obligat inculpatul către partea civilă N.D. era de 17.428.787 lei.
În conformitate cu art. 4141, cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul în anulare, în sensul celor reţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 422 din 3 iulie 2001 a Judecătoriei Alexandria, deciziei penale nr. 89 din 13 martie 2002 a Tribunalului Teleorman şi deciziei penale nr. 1056 din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, privind pe intimatul inculpat C.G.
Casează hotărârile atacate cu privire la soluţionarea acţiunii civile, în sensul că reduce despăgubirile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă N.D. de la 52.395.514 lei la 17.428.787 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3591/2003. Penal. Art.257, 215 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3598/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
